DISTANTA POATE UNI DOUA PERSOANE

28
4268

Povestea mea poate nu-i la fel de interesanta si plina de invataminte ca celelalte,dar e plina de durere,de dragoste si multa speranta.

In clasa a-5-a a trebuit sa schimb scoala si am mers la o scoala un pic mai departe de casa. Initial a fost un pic cam greu pentru ca nu cunosteam pe nimeni si nici locul. Trecand direct la esenta,inca din prima zi de scoala un baiat din noua mea clasa mi-a atras atentia. Eram clasa a-5-a,stiu,eram foarte mica,dar asta nu inseamna ca sentimentele nu pot exista si la o varsta asa frageda. Cu timpul am realizat ma atrage din ce in ce mai mult. Partea mai putin frumoasa e ca el era tipul de baiat care nu prea vorbea cu fetele si isi vedea de treaba lui(invata foarte bine si dedica destul de mult timp studiului,tocmai ca era primul in clasa). Erau putine momentele cand vorbeam,iar cand o faceam,nu dura foarte mult si nici nu era una dintre cele mai frumoase discutii. S-a terminat clasa a5a si nu stiam daca si el simte ce simteam si eu,desi o mica banuiala buna aveam,dar mereu era distrusa de gandul ca el sigur nu s-ar gandi la o fata ca la o iubita.

 
A venit si clasa a6a. Aceeasi situatie. Eram destul de distanti desi uneori e de ajuns o privire ca sa intelegi 1000 de cuvinte. Vroiam sa stiu tot despre el. Ma interesam pe unde puteam de el ca sa aflu cat mai multe de familia lui si de el. Erau zile norocoase in care poate vorbeam un pic sau glumeam,iar cand ajungeam acasa incepeau miile de intrebari: „oare ma place si el?”, „cum ar fi daca i-as zice direct?” , „cum ar fi daca am fi impreuna?”. Normal ca nu am avut curaj sa-i spun nimic. Se termina si clasa a6a. Urmatorul an a fost un pic mai urat…inca speram sa aflu cu exactitate daca ma place sau nu,dar nimic.
In sfarsit vine clasa a8a. Nu stiu ce s-a intamplat,dar amandoi eram schimbati. Cred ca ideea ca se termina generala si nu ne mai vedem,ne-a speriat si am inceput sa vorbim mult mai mult. Pe zi ce trece era din ce in ce mai bine,adica incepeam sa ma conving ca si el ma place. Stii cum e la scoala,mai o gluma,mai o tema copiata,mai un ajutor in timpul testelor si gata,am inteles ca impartaseste acelasi sentiment. Era foarte rusinos si stiam ca niciodata nu mi-ar fi spus ca ma place asa ca intr-o zi,el a mers la baie iar eu l-am urmarit,am intrat imediat dupa el si l-am sarutat fara sa zic nimic. El era foarte surprins si dupa mi-a zis „asta mi-a placut”. De atunci…a inceput o alta viata.

 
El statea in banca din dreapta, paralela cu a mea. Era foarte aproape de mine. Chiar daca am avut curajul sa il sarut,nu am reusit sa ii zic ca il plac,asa ca intr-o zi,in timpul orei de chimie,i-am zis ca eu o sa scriu ceva pe banca mea si el sa fie atent la cum misc mana si sa inteleaga literele. El a acceptat desi era un tip foarte serios cand venea vorba de „prostii” de astea. I-am scris: „Mie imi place de tine.” . El a citit si a inteles perfect ce scrisesem,iar dupa l-am intrebat: „si tu?” si mi-a zis: „Tu ce crezi?”,bineinteles ca am zis „nu stiu”,iar el mi-a raspuns zambind „eu zic ca da”. Jur ca eram in al noualea cer. (asta se intampla in luna aprilie)Asteptasem aproape 4 ani raspunsul ala.

 
Cum am zis,a inceput alta viata de atunci. Eram enorm de fericita,de abia asteptam sa merg la scoala. Am inceput sa vorbim la telefon si sa ne vedem. El mi-a spus ca nici el nu s-ar fi gandit vreodata ca vom fi impreuna si ca se gandea in fiecare zi cum ar fi daca eu l-as fi placut.
Totul bine si frumos pana cand am aflat ca dupa examenul din clasa a8a eu trebuie sa plec in strainatate. A durut enorm. Nu ne venea sa credem ca viata poate fi asa dura. In doua luni ne-am trait povestea de dragoste cat altii in 10. A fost cea mai frumoasa perioada din viata mea. Pentru mine el era unic. Si a venit ziua sa plec…si am plecat. Am plecat! Tin minte si acum cand eram in fata la usa care ducea la avion si vorbeam cu el la telefon si simteam cum imi curg lacrimile auzindu-l pe el suspinand si zicand : ” Te iubesc! Te iubesc!” . Am fost o laşă. Trebuia sa ma intorc atunci si sa fac ce imi dicta inima,dar frica de consecinte nu mi-a permis. Inainte sa plec ne-am promis ca ramanem impreuna in ciudat celor 2000km.

 
Am venit aici la scoala. A fost groaznic la inceput mai ales ca imi lipsea enorm de mult el. Durea ingrozitor de tare,mai ales ca nu aveam posibilitatea sa vorbim pe internet. Vorbeam la telefon uneori cand sunam eu. Nu stiam unul de altul,dar nu ne era frica ca celalalt ne putea insela sau ceva de genul asta. Aveam incredere maxima. La sfarsitul clasei a9a am mers in vacanta si ne-am vazut de cateva ori. A trebuit sa ma intorc,normal. Din nou aceeasi durere enorma. Din nou un an in care cred ca am vorbit la telefon de maxim 7 ori. 7 ori!! Nu aveam posibilitatea sa il sun mai des pentru ca costa foarte mult si nici invers. Imi aduc aminte ca unoeri cand ma culcam ziceam: „Doamne,daca se gandeste la mine,atunci sa il visez,da-mi un semn” si il visam. Eram foarte fericita a doua zi si visul in care aprea el imi dadea putere sa merg inainte. In fiecare vara am mers acasa. Era foarte frumos. Sentimentul era acelasi. Ne iubeam nespus si nici gand ca distanta sa ne fi afectat,din contra,ne apropia din ce in ce mai mult,dar in timpul in care nu ne vedeam eram ca o barca noaptea in Ocean. Pluteam fara sa stim incotro mergem. Dupa ce am implinit amandoi 18 ani,am putut sa ne vedem de mai multe ori pe an. Intre timp am inceput sa vorbim zi de zi pe internet. A fost minunat cand stiam unul de altul in fiecare zi. Nu pot sa descriu in cuvinte cata fericire e cand ne vedem si cata durere e atunci cand ne despartim. Cand sunt cu el,traiesc intr-o lume aparte. Ma face sa uit de toate grijile si problemele. Ca orice cuplu am avut si noi certuri destule,unele chiar foarte serioase dar niciodata pe tema inselatului. Niciodata. Nu ne intereseaza nicio alta persoana.

 
Nu stiu cui sa-i multumesc ca am reusit sa tercem peste astia 5 ani fara sa ne despartim si sa distrugem mitul „ochii care nu se vad se uita”,nu,nu e adevarat. Chiar daca nu vorbeam si nu ne vedeam,era mereu in mintea mea. Am trecut peste atatea plecari dureroase. El mi-a promis ca ma asteapta orice ar fi,iar eu i-am promis ca ma intorc la fel,orice ar fi. Am facut foarte multe sacrificii ca sa ne vedem,dar nu conteaza,merita orice! Nu mai vreau sa fac greseala de acum 5 ani,cand nu am avut curajul sa imi urmez inima. Acum ca aproape au trecut anii astia,imi dau seama ca virgula cam orice e posibil. Daca vrei,tot,absolut totul e posibil. Il iubesc enorm si si el ma iubeste,se vede si mi-a demonstrat-o de multe ori. Nu,nu cu cadouri sau gesturi materiale. Nu de asta am nevoie ca sa stiu ca vreau sa fie langa mine tot restul vietii. Mi-a demonstrat in momente grele,cand eu am gresit, iar el a trecut peste spunandu-mi ca daca ma iubeste inseamna ca ma si iarta. Nu s-a gandit niciodata sa ne despartim. Am crescut impreuna, dar totusi separati adolescenta noastra,iar acum suntem persoane mult mai mature decat la 14 ani. Acum stim sigur ca vrem sa ramanem impreuna mereu si sa povestim si celor 3 copii ai nostrii ceea ce am scris eu aici.
Daca as putea,as face ca toate femeile sa fie la fel de iubite ca mine si sa intalneasca un barbat care sa le respecte si sa le considere cele mai importante persoane din viata lor.
Multumesc ca ati citit „povestea mea”(ar mai fi fost multe,multe lucruri de spus,dar am incercat sa zic esentialul,poate,de fapt cu siguranta exista si alte cupluri asa in situatia noastra si as vrea sa le spun ca se poate,sa nu asculte de gura lumii. Iubirea poate face si 5000km sa para 5. Iubirea are o putere imensa.)

Comentarii

Comentarii

28 COMENTARII

    • Sincer,dupa ce am scria povestea,nu mai vroiam sa o trimit pentru ca mi se parea tipica poveste din fipme si din cartile care au ca scop doar profitul,dar dupa,citind numai povesti triste am zis ca poate e mokentul si pentru una mai fericita

  1. In general povestile frumoase de dragoste incep din copilarie si de cele mai multe ori se termina la tribunal… la Starea Civila, pardon. La tribunal ajung la partaj… Ar fi totusi o poveste frumoasa de iubire daca ar avea si o finalitate fericita. Puneti mana si casatoriti-va (presupunand ca exista protagonistii), nu faceti ca mine care am ajuns sa prefer singuratatea si fac tot posibilul sa indepartez pe oricine isi arata cel mai mic interes fata de mine.
    P.S, Stiu ca citesti textul asta si stii cine sunt. Am vrut sa-mi cer scuze dar n-am gasit nici o cerere de add.

    • Cand nu vrea Dumnezeu, n-ai ce-i face! 🙂
      Acum citesc acest mesaj, adica azi, 12.05.2016, ora 6:19 pm cand scriu, dupa my pc.
      Ti-am dat add pe ym, asa cum ti-am spus, insa te-am sters odata cu tine cand ai sters postarea de-aici. Trebuia sa fi primit oricum cererea mea, ramanand la latitudinea ta sa-mi dai accept sau nu. Ca n-a ajuns la tine, asta ma depaseste sincer. Probabil n-a mai vrut nici Dumnezeu. 🙂
      E ok, nu e nevoie de scuze, dar sa-ti permiti sa-ti stergi postarea, asa cum, de altfel, ai si anuntat dinainte, cu tot cu straduinta mea de a-ti lasa mesaje, a fost chiar cinic. 🙂 Poate d-asta n-a mai vrut Dumnezeu, habar n-am. Oricum, sa stii ca treaba intre noi e ok, nu-ti fa griji. 🙂

    • Si ca sa te amuz – sper!, in loc sa te disper, uite sau uitati – pt. toata lumea care citeste, un link ce m-a blocat imediat dupa ce am terminat de citit titlul: http://dindragoste.unica.ro/0/relatii/de-ce-nu-poti-construi-o-relatie-sanatoasa-cu-un-psihopat.
      Recunosc ca m-a luat capul tare de tot, si n-am mai avut nervi sa citesc mai jos de titlu. Continuand sa citesc, am considerat ca voi ajunge sa-mi fac cruce si cu stanga, ceea ce, totusi, ar fi fost prea mult chiar si pentru mine…
      Daca cineva reuseste, totusi, sa ajunga la final de articol, il rog respectuos sa-mi explice cum a reusit performanta. :)) Multam anticipat!

  2. Da, asa este. De exemplu, Dumnezeu (si nu vointa ta) este cel care te impiedica sa-mi dai din nou add (as face-o eu dar nu iti stiu id-ul) ca sa vorbim intr-un alt cadru si in timp real, cine stie, poate descoperim ca avem si lucruri in comun.
    Postarea a fost eliminata de pe site la cererea mea intr-adevar, dar nu noi utilizatorii alegem intervalul de timp in care se intampla asta, administratorul decide.
    Am citit articolul mentionat de tine. Numai cei cu o stima de sine scazuta sau cei care sunt masochisti ar putea lua in calcul o relatie cu un psihopat, n-ai pierdut nimic necitindu-l pana la capat.
    In alta ordine de idei, mi-ar placea sa vorbim, dar nu aici. Intr-un alt cadru ne putem permite luxul de a avea pareri diferite, de a fi sau nu de acord cu unele lucruri, stiind ca putem reveni oricand si continua discutia. Aici suntem conditionati de spatiu, timp si bunavointa administratorului de a ne aproba comentariile, (poate ca asta va fi ultimul comentariu pe care decide sa mi-l afiseze adminul, sa ai lucrul asta in vedere)

    Pentru Admin.
    Stiu ca ceea ce am scris nu are legatura cu postarea de mai sus. Imi cer scuze pt. asta. Voiam doar sa lamuresc niste lucruri cu o alta utilizatoare a acestui site. Multumesc anticipat pt afisare!

    • Solitude!

      Nu intotdeauna ironia inseamna intelepciune si, implicit, putere. Nu am spus nicaieri ca Dumnezeu ma impiedica sa-ti dau add din nou, am spus doar ca n-am priceput cum de n-ai dat de add-ul meu: adica ori minti tu ca n-a ajuns la tine, ori n-a ajuns ca n-a vrut Dumnezeu… ca eu am vrut, ca doar d-aia ti-am dat add. Eu, fiind de structura „buna” :), mi-am permis sa dau vina pe Dumnezeu, si nu pe tine. Mai clar acum? 🙂
      In ceea ce priveste link-ul postat de mine, titlul insusi este un nonsens: cum dracului sa ai o relatie normala cand unul din cei implicati e psihopat??? Pricepi ce vreau sa zic??? :)) D-asta n-am mai avut nervi sa citesc mai departe. Comm-ul tau, referitor la cei cu low self-esteem ce iau in calcul relatii cu „psihopati”, imi displace cap-coada. Nu consider ca esti in masura sa judeci daca nu esti implicat direct sau n-ai simtit pe pielea ta treaba… Just an opinion…
      In ceea ce-l priveste pe dl. admin, asa de crunt l-ai calcat pe bataturi, incat sa te interzica la dansul in spatiu?? :)) 😛 Am mai avut si eu discutii contradictorii cu dansul, dar, parol, a dat dovada de buna crestere si respect… si m-a mai lasat sa scriu p-aci cam ce am am vrut. 🙂 Eu zic ca nu te interzice cu una, cu doua, dar de acord sa ne „duelam” in alt spatiu. :))
      Cu respect te intreb: id-ul este klaus_one? Sincer nu-l mai retin. Multumesc de intelegere.

  3. Claudiu, in postarea ta de saptamana trecuta, ai acuzat administratorul site-ului ca iti face publica adresa de e-mail insa vad ca aici o afisezi fara nici o problema.

  4. Si de parca n-ar fi fost îndeajuns unu dintre voi! :))))
    Pai, dl. alin, si domnia voastra a pus botul la orice-a zis dl. Solitude??!! :))))
    Se mai si glumeste, domnilor!
    Noroc ca se mai si iarta…
    Parca dintre noi 3, voi 2 ati fi femeile si eu barbatul!!! :)))) Este?! 😛

  5. Am citit si eu articolul…chiar nu ai ratat nimic neterminandu-l de citit. Consider ca cine l-a scris a adus argumente destul de banale si usor de intuit pentru a demonstra de ce nu poti avea o relatie cu un psihopat.

    • Ideea mea a fost: cam cat de idiot sa fii, incat sa explici public o evidenta expusa chiar din titlu?
      „De ce nu poti construi o relatie sanatoasa cu un psihopat”, adica eu pricep ca se refera la o relatie dintre unul sanatos si altul psihopat, cu etichete clare si stampilate pentru veridicitate.
      Pai nu este evident ca, daca unul e sanatos cu acte si altul psiho tot cu acte, nu ai cum lega o relatie sanatoasa, gen normala??? De-asta n-am mai avut nervi sa citesc mai departe de titlu…

      Intrebarea ramane: cum de ati reusit – DEJA SUNTETI 2: MONICA SI SOLITUDE- sa citititi asa ceva cap-coada!!!! :))

    • Sau, ca sa fiu si mai clara: se gaseste unu „smecher” in tara asta, care sa-si dea doctoratul avand drept tema: „Sa va explic eu de ce apa este uda si nu uscata”. Cam asa ceva…

  6. Ma temeam ca se va ajunge la asta…

    Alin, in postarea de saptamana trecuta, mi-am expus nepermis de multe detalii despre mine, inainte de a citi politica de confidentialitate a site-ului, pe care dealtfel o respect.
    Motivul pentru care mi-am afisat id-ul/adresa de e-mail atunci ca si acum, a fost pentru a lua legatura si a coresponda cu o utilizatoare a acestui site.
    Acum insa, avand un username fictiv si neavand expusa o parte din viata mea intr-o postare cu care sa fiu asociat, situatia este putin diferita si nu reclama insistenta cu care te-am rugat sa-mi stergi atunci postarea.
    Iti sunt recunoscator pentru faptul ca mi-ai afisat comentariile, desi sunt off-topic, intelegand motivul pentru care le-am scris. Scopul a fost atins insa si de aceea te rog (daca as avea posibilitatea ca utilizator de a edita sau sterge, as fi facut-o) sa-mi stergi penultimul meu comentariu de la aceasta postare, care contine adresa mea de e-mail, avand garantia ca nu o voi mai posta vreodata pe site!

    Multumesc anticipat!

    • OK, sigur, o sa-ti sterg comentariul.
      Publicarea adresei de e-mail este strict raspunderea ta, in poveste nu va aparea niciodata adresa celui care a publicat-o.

      Numai bine si mult succes. Va astept si cu alte articole interesante.

  7. Monica, ma bucur ca ai ajuns la aceeasi concluzie (desi ai scos in evidenta alt aspect) in privinta articolului mentionat de Ana. Ea probabil o sa-ti dea dreptate in privinta abordarii iar pe mine o sa ma ostracizeze din nou… am un simt bun de anticipatie.

    Alin, multumesc pentru solutionarea cererii.

    • Asa mor de drag cand pun barbatii pe fuga, de-mi vine sa ma pup singura pentru performanta!! :))
      Deci: anticipatie eronata, d-le Solitude, n-am priceput nici cum de Monica a reusit sa citeasca asa ceva pana la capat. :)) Cu atat mai mult, explicatiile dansei mi s-au parut prea mult pentru mine, desi apreciez gestul de a-mi fi explicat frumos si elegant ce si cum…

  8. Ana,am reusit pentru ca doar titlul avea un efect paticular,in rest erau doar vorbe,vorbe,vorbe. Ce vreti sa spuneti cu „explicatiile dansei sunt prea mult pentru mine”?! . Cred ca cine a scris articolul avea ceva in minte legat de un roman a lui Italo Svevo,dar nu i-a prea reusit

    • Pai asta ziceam si eu: cata rabdare sa ai sa citesti „vorbe, vorbe, vorbe”??? De unde aceasta rabdare pentru nimic, asta ma interesa. 🙂
      Am vrut sa spun ca m-ati pierdut imediat dupa titlu, orice alta incercare a dvs. de a-mi explica „vorbe, vorbe, vorbe”, m-a pierdut dinainte de a incepe.
      Eu sunt mai simpla si-mi plac lucrurile cat mai simple. 🙂

  9. („dumneavoastra” ;)) ma simt prea mare asa. )
    Credeam ca am zis ceva gresit…oricum „Simplitatea ramane cel mai complicat lucru”

    • Ok. Moni, dara… 🙂
      Acu’, ca ne lamuriram, sa pui, te rog, punctul de la final de propozitie/fraza, altfel imi mai imaginez cine stie ce! :)) Faptul ca nu spun mereu, nu inseamna ca nu observ. 😉

    • Uite, la chestii din astea stau nemiscata, cum stau copiii cand le citesti povesti! 🙂

      https://www.youtube.com/watch?v=K0xNHtTX-H4

      E ceva in omul asta care ma fascineaza si ma tine nemiscata atunci cand vorbeste. Cred ca pentru ca se straduieste sa-i faca pe toti, pe intelesul lor, sa-l iubeasca si sa-l inteleaga pe Dumnezeu. Nu stiu cum am dat de el pe net intr-o zi, singura, cred ca trebuia sa dau de el… 🙂

    • Evident! :)) 😛
      Omul care-si lasa vreo poveste personala pe-aici, fii sigur ca n-o posteaza ca nu stie ce decizii sa ia cu viata lui, ci doar pentru simplul fapt ca simte nevoia sa se descarce sufleteste si n-are unde mai bine! 🙂 In rest, tot ce vrea el face cu viata lui. 🙂
      De aceea, comm-urile „off-topic” – ma topesc ca carameaua la englezisme!! :)) – sunt mai mult decat binevenite, consider, cu atat mai mult, cu cat sunt de calitate. 😉 Zi faina! 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.