Intr-o secunda toate naucirile le-am uitat,toata viata am resimtit-o si tot binele l-am adulmecat..Poate ca l- am strans prea tare,incat a ineput sa nu mai respire,sa nu-mi aduca decat ceea ce n-am sperat….si asa a si fost…tu…tu ai fost fericirea,bucuria,lacrima,durerea,sinceritatea si puritatea mea….ai fost cu mine peste tot…am fost impreuna…de fiecare data..Intr-o secunda mi-am iubit tori dusmanii si am simtit toate miresmele.Intr-o secunda am oprit lumea….era ..minunata…atat de imensa…plina de emotii.Am citit toate cartile lumii si am dus fiecaruia fericirea in propriile maini..doar ca s-o cunoasca mai bine..si toate doar intr-o secunda…Intotdeuna te-am simtit aproape….ai fost ce mi-a lipsit…nu puteam sa multumesc lumii,universului,Domnului ca te gasisem..doamne..te iubeam doar cand te priveam cu cata usurinta renunti…cu cata cruzime ma ranesti…ata de mult te iubeam…incat am lasat totul dupa cum ai vrut….te-am facut stapanul vietii mele….stapanul universului meu..asa..:,,El este urletul,sunetul,focul si rastimpul interior…este jocul inocent al emotiei cu entuziasmul…este dorinta rascolita de vant si marea cutreierata de barbari…este pura si este complicata…trebuie doar sa il simti..si te va invalui el insusi”.
Nu prea inteleg povestea are cuvinte foarte frumoase in ea