Nu as putea sa-i mai daruiesc unul din visele mele vreunei persoane. Ar insemna sa-mi daruiesc minunile vietii mele cuiva care nu le-ar intelege, probabil nu le-ar crede, cu siguranta nu si le-ar dori cu adevarat si pe care le-ar ignora ajungand sa le sfarame in mii si mii de bucati. De mica, am avut credinta ca in majoritatea cazurilor, capacitatea mea de intelegere este uriasa. Si totusi nu am sa-l pot intelege vreodata. M-am simtit si ma voi simti tot restul vietii mele, neputincioasa si ignoranta in fata singurei persoane de sex masculin pe care mi-am dorit-o alaturi.
Un indragostit adevarat nu este egoist, nici tradator, se stie. Dar doar fata de perechea sa. Din egoism pentru doi oameni, el va trada restul lumii. Pentru fericire, el va sacrifica pe toti cei din jur, toate sentimentele. Asa cum el nu a facut. Cum m-a sacrificat doar pe mine.
Acum 3 ani, undeva in drumul meu, s-a produs un declic, ce ulterior m-a facut sa vad mai degraba partea frumoasa a lucrurilor decat pe cea sumbra. Ma uit in jur si ma gandesc cat sunt de norocoasa. Dragostea vietii mele, singura persoana de care am fost indragostita, pe care inca o mai iubesc, care va ramane in mintea si inima mea ca barbatul vietii mele, a disparut subit, s-a metamorfozat, a fugit sau poate ca a murit. Nu stiu. Si nici nu ma mai intereseaza. Ceea ce aveam de stiut, am aflat. Poate ca tot aceleasi minciuni incantatoare, ca si cele de la inceput, am primit. Insa lacrimile si regretele mi-au fost suficiente cat pentru doua vieti intregi. Am inteles ca am sa primesc raspunsurile la zecile de intrebari formulate in sute de feluri si puse de mii de ori, numai cand va veni momentul potrivit.
In tot acest timp am inteles ca daca nu invat, daca nu evoluez, daca ma cramponez, ma plafonez in continuare, nu am sa mai pot face nimic in viata. Asa ca am inceput sa ma transform, treptat-treptat si ma voi transforma pana am sa reusesc sa devin ceea ce-mi doream de mica: Femeie. Iar intre timp am sa-mi urmez pasii spre implinirea acelor mii de vise care au crescut impreuna cu mine.
Insa, ca orice "promisiune de femeie" ce inca sunt, am sa-l astept. Stie ca "Doar ea…"…Doar ea te asteapta, acordurile unui cantec tiganesc rasunand din ea, alaturi de moliciunea parului lung, asprimea obrazului si salbaticia grijulie a saruturilor. Adanc se inscriu faptele ce marcheaza: ce va ramane, este pentru totdeauna a lui.
De ce? De ce tocmai el? Poate pentru ca mi-a cerut totul si eu lui la fel. Pentru ca ne-am subtilizat reciproc, ficare stiind adevarul celuilalt. Pentru ca nu s-a tinut de cuvant si m-a lasat de atatea ori asteptand in ploaie. Pentru ca de fiecare data ma atingea si ma privea de parca as fi prima femeie si pentru ca o facea in ciuda faptului ca nu este asa din prea multe puncte de vedere.. Pentru ca fara el, cuvintele acestea ar fi ramas nescrise…asa ca intrebarea nu este "De ce?" ci "De ce nu?"…
Si chiar acum ma trezesc si constientizez ca ochii imi sunt rosii si iritati, ca sudoarea se intinde de pe obraz pe gat si ca printre picaturile de sudoare, lacrimi se rostogolesc pe obraz, varsandu-se in locul unde a inceput sfarsitul. Al sanatatii mele mintale, cel putin. Pentru ca el nu era intreg la minte inca de la inceput…
[…] Doar ea… Sun Sep 05, 2010 1:19 am Nu as putea sa-i mai daruiesc unul din visele mele vreunei persoane. Ar insemna sa-mi daruiesc minunile vietii mele cuiva care nu le-ar intelege, probabil nu le-ar crede, cu siguranta nu si le-ar dori cu adevarat si pe care le-ar ignora ajungand sa le sfarame in mii si mii de bucati. De mica, am avut […] […]
"iubeste din toata inma insa nu depinde de iubirea nimanui"zicea mamica mea,pentru ca asa in momentul separarii nu doare nimic…si asa am facut….sii multumesc ca m-a invatat asa…..iubirea nu doare… mami ma invata asa ,pentru ca stia ca in viata nu putem fi siguri de nimic si de nimeni,doar de noi insusi.iubeste ,pentru ca si eu iubesc.si pentru ca toti avem nevoie de iubire.insa nu pune tot,doar traieste fiecare clipa,bucura-te de fiecare moment,asa e viata ,grea de tot.
acum spui toate chestiile astea,pentru ca, de multe ori,, defectul cel mai mare cel avem noi oameni,e lipsa experientei.insa te asegur ca totul va ramane in o amintire…si-ai sa iubesti iar…si cand ai sa poti face diferenta de o relatie la alta.,,,asta nu va fi aproape nimic,,,doar o perioada in viata ta,,,,,,ai grija de tine si nu te lasa dus o dusa de dezamagirea ta
Povestea asta este atat de asemanatoare cu a mea… Am citit cu mult drag randurile astea frumoase… Eu sper doar ca cel care ma lasa in urma se va gandi la un moment de cumpana in viata lui ca am fost femeia care l-a iubit neconditionat si care i s-a daruit pana la ultima suflare fara sa ceara nimic la schimb si in bratele careia isi gasea linistea, dar pe care nu a iubit-o niciodata. Sper ca nu regreti nimic, nici nu trebuie. Impresionanta poveste! Iti doresc numai bine! Ai grija multa de sufletul tau!
Daca eu,Mona cea rea,Bau-bau-l,unor povesti pe care le-am comentat,te felicit,inseamna ca meriti!A fost ,cred eu,una dintre povestile care m-au uns la suflet…Pt.ortografia si mai ales pt.stilul frmos in care-ai scris,te felicit sincer…Cat despre ceea ce am inteles din monologul tau nu pot spune decat sa speri,sa ai rabdare si sa-ti spui intocmai ca Scarlett O`Hara:"Si maine este o zi!",chiar daca ziua de azi,doare!Curaj,rabdare si speranta!Si "maine"este …o zi…!
sunt de acord , frumos monolog
Ai mai Mona ,nu te mai da asa mare zmeu ca nu esti cine stie cine ….lol … ti-am citit si eu comentariile de la restu povestilor si prea te crezi o grozava dar nu esti si nu mai critica asa pe toata lumea ca poate sti vorba aia fiecare nas isi are nasul . Si nu cred ca esti in masura sa critici pe toata lumea.
Ionik,draguto!Cum iti mai place tie sa nu articulezi corect cuvintele!Restu(corect:restul)sti (corect:stii)!Ce sa mai spun?N-AM CUVINTE!!!Bravo,fata!Persista in …ignoranta! 🙂
poate ca ai dreptate in unele cazuri dar daca te dai asha matura nu intzeleg dc stai toata ziua pe acest site?!…lol…ar trebui sa stea shi mama site-ul asta k si ea a terminat o facultate shi niki nu era pe bani …o sa ii zik sa intrea shi ea sa tea sa dea comentarii pe aiki
si ok imi place caligrafia ta yo greshesc din graba shi neatentzie dar pe net nu prea mi se pare important …Dar dak asta vroiai sa auzi sau ma rog sa citeshti:)) ….ok imi place caligrafia ta k nu eshti grabita shi eshti atenta ce scri;)
scrii*;)
mmda…haideti sa comentam despre esenta povesti si nu despre greselile de caligrafie…Pentru mine este evident ca in era tehnologiei si a vitezei pe care o traim acum, gramatica are mult de suferit..
ionik,prin natura profesiei sunt obligata sa stau nu numai pe acest site ci si pe altele…literare!Efectuez un studiu…dar e prea complicat pt,tine sa intelegi si prea obositor pentru mine sa-ti explic ceva ce nu vei pricepe niciodata!
Alin ,cu scuzele de rigoare acum ma voi "lega"de tine! "Esenta povestii"!Care esenta?Unele povesti de aici, ca sa nu spun marea majoritate,nu au niciun inteles ,nicio esenta!Parca ar fi compuneri de elevi slabi de clasa a treia!Iar era tehnologiei si-a vitezei n-are nimic cu gramatica si cu ortografia!Unii (e adevarat…din ce in ce mai putini)pot scrie corect chiar grabindu-se,chiar utilizand tastatura calculatorului…asa ca mi se pare desuet ceea ce spui!Este de bun simt sa invatam sa scriem corect in propria noastra limba!E opinia mea si mi-o sustin chiar daca am devenit antipatica site-ului!
Monik ai dreptate, nu te contrazic! Site-ul este dedicat si oamenilor de 50 de ani si pustanilor de 12 ani, probabil ti-ai dat seama pana acum. Nu pot sa oblig pe nimeni sa scrie dupa bunul meu plac…Am sustinut si eu in mai multe comentarii faptul ca trebuie sa scriem corect, ca asa trebuie, ca sa ne iubim limba, bla bla bla…Asta este nu se poate nu se poate !!!.."Povestea ta" va fi deschis in continuare tuturor categoriilor de oameni, culti, inculti, frumosi, urati, prosti, genii, … oricum ar fi ei .. sigur au o poveste de spus..
Asta ma si gandeam cand am facut site-ul asta .. sa fie un loc dedicat pentru toata lumea….Sa incepem si noi romani sa ne "vindem" oarecum povestile…Deexemplu uite la americani…i-si vand orice poveste.. o simpla intamplare.. o tradare in dragoste.. nu stiu..ceva..ajunge poate un mare succes cinematografic …. cunoscut in toata lumea…
Eu vreau sa-ti multumesc ca-mi vizitezi site-ul.. chiar te astept cu idei noi..si iarta-mi greselile de ortografie..:)
Va pup pe toti..!!
Cred ca unele comentarii nu isi au rostul aici. Intr-un fel o inteleg pe Mona care sustine o cauza, aceea de a se scrie corect in limba romana. Insa, draga mea, nu-ti dai seama ca oamenii nu pot fii educati pe site-uri de socializare? Bucura-te ca faci parte din categoria de oameni (destuli de rari – din cate am putut sa observ) care au scapat atunci cand s-a impartit ignoranta. Crede-ma ca nu ar trebui sa te "razboiesti" cu nimeni, cu atat mai putin sa-ti deranjeze cineva linistea cu niste comentarii…cred ca fiecare in parte are capacitatea de a se autoeduca si cu atat mai mult fiecare stie ca ar trebui sa treaca prin filtrul mintii ceea ce primeste de la cei din jur.
No comment!!!
Si va multumesc pentru comentarii. Povestea am scris-o din suflet, despre un suflet incantator, pentru voi, alte suflete minunate. Si pentru ca nu as putea sa vorbesc altfel despre cel care mi-a fost alaturi – atat cat a avut capacitatea, a vrut si a putut face acest lucru – la bine si la rau. Iar pentru asta am sa-i multumesc mereu, pentru ca exista si datorita existentei lui am putut sa cunosc dragostea.