În ochi aş vrea să te privesc
Şi chipul meu să-l oglindesc,
Să-ţi rămână o suvenire dragă
Şi când pleoapa cade într-un vis
Eu să izvorăsc din paradis
Şi împreună în liniştea nopţii
Să alungăm monotonia singurătăţii
Mă pierd , în deşert mă rătăcesc,
Când în adâncul sufletului tău,
Vreau să citesc. să scotocesc
Şi alunecând în aşteptare
Caut cu sârguinţă şi ardoare,
Să descopăr în a ta pustietate,
Zarea liberă si largă-n care,
Pasărea –şi întinde aripile
Şi-n al ei zbor, trilul să răsune cu dor.
Unde line-n valuri se revarsă,
În universul nostru astral
Şi inimile se unesc, se contopesc,
Freamată şi murmură-n adânc
Cântul dragostei profund,
Iar noi valsând, plutim în paşi uşori
Duşi de ai noştri dalbi fiori.
Să fim noi oare aleşi de-al nost destin?
Din abis, pe culmi să ne-nălţăm
Până la margine de nori,
Şi -mpreună s-ascultăm într-o simţire
Muzica –n surdină până la asfinţire
Şi-ntr-o singulară răsuflare
Să transcedem viaţa pasageră
Şi-n lumini cromatice mai apoi,
Pe tainice şi misterioase căi,
Să ne continuăm drumu-n doi.
