Dorinţă

0
200

În ochi aş vrea să te privesc

Şi chipul meu să-l oglindesc,

Să-ţi rămână o suvenire dragă

Şi când pleoapa cade într-un vis

Eu să izvorăsc din paradis

Şi împreună în liniştea nopţii

Să alungăm monotonia singurătăţii

Mă pierd , în deşert mă rătăcesc,

Când în adâncul sufletului tău,

Vreau să citesc. să scotocesc

Şi alunecând în aşteptare

Caut cu sârguinţă şi ardoare,

Să descopăr în a ta pustietate,

Zarea liberă si largă-n care,

Pasărea –şi întinde aripile

Şi-n al ei zbor, trilul să răsune cu dor.

Unde line-n valuri se revarsă,

În universul nostru astral

Şi inimile se unesc, se contopesc,

Freamată şi murmură-n adânc

Cântul dragostei profund,

Iar noi valsând, plutim în paşi uşori

Duşi de ai noştri dalbi fiori.

Să fim noi oare aleşi de-al nost destin?

Din abis, pe culmi să ne-nălţăm

Până la margine de nori,

Şi -mpreună s-ascultăm într-o simţire

Muzica –n surdină până la asfinţire

Şi-ntr-o singulară răsuflare

Să transcedem viaţa pasageră

Şi-n lumini cromatice mai apoi,

Pe tainice şi misterioase căi,

Să ne continuăm drumu-n doi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.