(20.09.2018)
Dragă Doamnă, dragă Doamnă,
ne-am iubit numai o toamnă,
mi-ai rămas de-atunci datoare
un surâs și-o sărutare
ori, tu ști că nu-i frumos
să trăiești cu capu’ în jos
de aceea, eu te rog
să-ți pui corn de inorog,
să străpungi cu el neantul,
să fiu eu îndatoratul…
Dragă Doamnă, s-a copt via
iar tu nu-mi plătești chiria,
mi-ai luat inima atunci
și-ai ascuns-o printre prunci,
stau mereu cu mâna întinsă
căci, tu nu te dai învinsă
dar, de ce-ar mai fi nevoie
ca să vezi, de bunăvoie,
că eu sunt cel păgubit
și îmi e sufletul zdrobit?!…
Dragă Doamnă, să nu uiți
datoria să-mi achiți
c-a venit din nou o toamnă
și-o aștept de bună samă,
să nu faci vreo viclenie,
datoria-i datorie
și să nu mă mai amâni
că voi da drumul la câni,
ei s-or năpusti pre tine
și-o să vezi că nu-i de bine!…
Dragă Doamnă, n-ai salvare,
te-oi găsi în lumea mare
și oricât vei încerca
de chirie n’oi scăpa
dar, te rog, încă o dată,
ca să-mi dai chiria toată
că, de îmi dai pe bucățele,
va fi vai buzele tele
iar, de îmi dai pe jumătate,
de iubire să n-ai parte!…
Dragă Doamnă, dragă Doamnă,
ne-am iubit numai o toamnă
și, de-aceea, îmi ești datoare
orice toamnă viitoare,
știu că încerci să te ascunzi
printre lacrimi și brazi scunzi
dar, o lacrimă zglobie
a căzut la mine în vie
și mi-a spus în mare taină
că nu ai pe tine haină…
Dragă Doamnă, ce noroc
să fiu eu cel ce-ți dă foc,
al tău trup să se încălzească
doar la flacără de iască,
al tău trup să se înfierbânte
la săruturile-mi sfânte
și să arzi pe rug de dor,
să strigi după ajutor,
eu să mă călătoresc,
tu să strigi: plătesc, plătesc!
