Buna tuturor,ma numesc N in urma cu aproape 3 ani am cunoscut un baiat mai mare ca mine cu 7 ani,eu aveam 18 ani,am inceput o relatie amndoi foarte frumoasa,dupa cateva luni se aflu ca el mai avea pe alcineva de 3 ani,iera femeia lui care o avea plecata….cand am aflat am fost socata nu stiam ce sa fac familia mea nu il vroia ca zicea ca o sa isi bata joc si de mine,eu le ziceam ca e baiat bun ca are grija de mine,il iubeam foarte mult incat am acceptat asa ma mintea ca o lasa pe fata aia,el zi de zi iera cu mine nu ma lasa singura nicio clipa,a trecut un an,mia zis sa plecam amndoi sa facem casa si masa am acceptat am stat plecata cu el 5 luni cand am venit acasa ieram distrusa de suparari de certuri el tot se mai vedea cu fata aia,ne am luat casa amndoi si el ma mintit si a trecuto pe numele lu mama lui,foarte dezamagita am fost,lam lasat si am plecat din viata lui pt ce mia facut,el ma cautat plangea,a vrut sa se omoare din cauza mea sa ma intorc inapoi,nu am putut sa il iert ma saturasem ieram distrusa,am plecat sg in lume cu gandul ca il uit dar nu am putut pt ca il iubesc foarte mult nu vad viata fara el,a trecut atatea luni 8 pline de cosmar ,lacrimi,tristete….el ma tot cautat cand acum o luna am acceptat sa vb din nou si mia zis sa o luam de la inceput ca am gresit amndoi dar familia mea nu il vrea ce sa fac…….
mie frica sa nu isi bata joc iar de mine am suferit foarte mult,el mia zis ca sa schimbat ca a suferit foarte mult dupa mine ca ma pretuit dupa ce ma pierdut ca e greu fara mine ,ca nu are fercire ca viata lui fara mine e pustie…..nu stiu ce sa fac….scuzatimi greselile de ortografie..da ti un sfat va mulumesc.
atunci cand nu stim sa iubim viata ne pune la incercare
luandu_ne lucrul de valoare ca asfel sa ajungem sa stim pretui
acele lucruri pretioase care nise da in dar de catre viata
desi intotdeauna nu stim pretui pe cineva decand atunci cand il pierdem pe acesta
sar putea ca el sa fi invatat ceva bun din greseli
fiinca din greseli invata omul