dragoste imposibila….

Buna la toata lumea…Bine ca v-am gasit pe voi ca sa ma pot destainui si eu cuiva pentru ca simt ca nu mai pot. Sa o iau cu inceputul. Eram in clasa a 6-a cand firma de transport care efectua curse pe traseul pe care ma deplasez eu s-a schimbat si a venit o firma particulara. Atunci a aparut pentru prima data in povestea vietii mele Ionut, cel mai dragut sofer. In clasa a 6-a eram fericita, nu aveam nimic cu el pana cand varul meu s-a imprietenit cu el. Si cum eu si varamiu mergem impreuna in statie, IOnut l-a intrebat daca sunt sora lui sau daca nu, cine sunt. Atunci varamiu i-a dat cred ca tate imformatiile posibile despre mine.

Eu inca nu aveam nimic cu el. Nu conta pentru mine. Era doar un sofer printre multi altii. Dar cu timpul se vorbea tot mai mult despre el, toata ziua auzeam din gura lui varamiu ca Ionut…., Ionut…., iONUT…, asa ca incetul cu incetul am inceput sa fiu intresata de el. Pana la sf clasei a 6-a eram in limba dupa acel sofer. Toata ziua eram pe capul lui, in ideea ca ma urcam numai la el, in ciuda faptului ca sunt 2 microbuze pe traseu si ca microbuzul lui era plin. Pt mine nu conta, puteam sa stai si in degetul mic de la picior numai sa fiu in microbuzul lui. Purtam discutii, ma facea sa rad…credeam ca e un vis si ca va fi al meu. Asta era pe la jumatatea clasei a 7-a. Pana cand mama mi-a spus ca e casatorit.

Atunci mi-a cazut cerul in cap…nu imi venea sa cred, eu nu il vazusem cu verigheta pe mana. Oricum, tot la fel de obsedata eram de el. El avea un program cam prost si o luna era pe cursa iasi paun, o luna pe alta. Atunci cand trebuia sa plece de pe paun plangeam cu 2 zile inainte de dorul lui, iar atunci cand trebuia sa se intoarca, eram fericita cu 3 zile inainte. Atunci cand era plecat de pe paun eram foarte prinsa de el, adica stateam cu ochii pe ceas sa vad cand ajunge la destinatie, cand pleaca de acolo…numai ionut era in capul meu. Si el avea ceva pentru mine, dar nu dragoste cu siguranta pt ca puteanm sa ii fiu fiica. Din cauza lui mi-am mintit cea mai buna prietena. Nu ii puteam spune prietenei mele ca suint indragostita de un ionut de vreo aprox 36 ani cu nevasta. Nu am putut, ceva m*-a facut sa ii ascund adevarul. Dar sa revin la relatia dintre mine si ionut, ma facea sa rad, glumeam, vorbeam…de astea. Pana acum o luna cand am aflat ca el a plecat de la firma asta sau a plecat pe alt traseu, iar eu nu il voi mai vedea asta nicioadata.

Am aflat asta de la mama(mama nu stia despre ionut)in ultima zi a lunii iulie, in toiul unei petreceri. Cand am aflat, brusc din fata cea vesela si pusa pe distractie nu a mai ramas decat fata. Parca mi-a cazut cerul in cap. Am fugit repede la baie, pentru ca lacrimile nu ma mai ascultau si curgeau tot mai multe. Eram distrusa. Cum oare sa fie posibil ca ionut, soferu lue preferat sa plece? Tinand cont ca e finul patronului si ca in paun avea multi prietenii?? In acea zi am stat si am plans mai mult decat o facusem pana atunci. Nu mi-a mai trebuit petrecere…si pana in momentul de fata asta fac, pplang, plang si iar plang de dorul lui si la idee ca nu va mai fi "ionut, soferu dragut e care il vedeam in fiecare zi aproape". Trebuie sa plec in tabara acum 2 saptamani. Din causa acestei vesti am anulat totul, nici cu parintii nu vreau sa merg, mi-e greu, nu pot sa explic, dar eu chiar m-am atasat foarte tare de el. Spun asta pentru ca eram ff geloasa. Daca intoarcea capul dupa o fata imi venea sa il bat…oricum sa va fereasca Sf de asemenea experiente…e foarte dureros
 

Comentarii

Comentarii