Toti avem o poveste-n spate,ce ne-a marcat pe viata.Povestea mea este foarte diferita.
Acum trei ani de zile,am inceput o relatie de dragoste.Toate bune si frumoase,mai existau certuri ca in orice relatie.
El muncea,eu stateam acasa insa faceam tot ce era nevoie ca el sa se simta foarte bine.Gateam,spalam,il asteptam cu drag acasa.
Il iubeam extrem de mult,in fiecare zi ii aratam iubirea mea.Pentru el n-a fost indeajuns.
Timpul se scurgea,eu eram o fire mai dramatica,mai sensibila.Tot timpul cadeam in depresii,eram trista,ma sufoca gandul ca il voi pierde.
Stii vorba aia? De ce ti-e frica nu scapi niciodata?
Ei bine nici eu se pare ca n-am scapat…
Credeam ca iubirea mea si a lui o sa dureze pana la moarte.Imi spunea cuvinte atat de frumoase,dar cuvintele oricum sunt spuse nu?
Mi-a promis ca orice ce s-ar intampla n-o sa ma paraseasca,ei bine toti promit dar nu multi se pot tine de promisiune.
In ultimul an lucrurile incepuse sa mearga perfect.Eu aveam un job,i-am zis sa numai mearga la munca pentru ca castigam eu destul.
Parea totul un vis frumos,din care trebuia sa ma trezesc..Si uite ca el m-a trezit!
Acum cateva luni am cunoscut pe reteaua de socializare numita”facebook” o fata.
Imi doream o prietena,dar se pare ca mi-am ales o rivala.
Am vorbit pe facebook,ne-am intalnit parea ok la prima vedere,i-am oferit toata dragostea si prietenia mea.
Stiam ca intr-o buna zi,el o sa ma paraseasca pentru alta femeie.Stiam c-o sa-mi zica adio te-am uitat,nu te mai iubesc,numai incerca.
Dar n-am crezut c-o va face pentru femeia care am crezut-o cea mai buna prietena….
Amandoi s-au jucat cu sentimentele mele.
Dupa spusele lui s-a indragostit de ea din clipa-n care a vazut-o.
Pentru el am facut totul,am dat cu piciorul la un viitor in America.Stateam pe balcon,cand inca eram impreuna si imi spunea:
-Sa nu ma lasi fara tine sunt mort,sunt un nimic….
Mi s-a inmuiat sufletul,si-am ramas langa el.Dupa o luna mi-am pierdut job-ul pentru ca am refuzat sa plec in America.
Lucrurile au inceput sa mearga prost….
Ne certam,se schimbase total fata de mine,eu am observat schimbarea dar nu i-am zis nimic.
Pana cand intr-o seara efectiv n-am mai putut rezista..Barbatul ala numai exista.
Faptul ca stiu psihologie,am aflat dintr-o data totul.In seara aia cerul meu cazuse.Toate visele mele s-au spulberat intr-o secunda.
Am incercat sa-l tin langa mine,am incercat sa ne salvam el n-a mai vrut.Mi-a zis s-a intamplat asta e..
C-o calmitate in voce imi spunea:O iubesc,sunt fericit langa ea ca si cum eu n-am contat pentru el nici o clipa.
In timp ce sufletul meu zbiera,plangea el vorbea cu ea la telefon,isi trimiteau mesaje de dragoste,isi declarau iubirea.
Imi doream in acel moment,doar sa mor stiam ca nu era solutia dar vroiam sa mor nimic mai mult.
Ea divortata,cu-un copil.Barbatul ei a lasat-o pentru alta femeie.Si ea a decis sa distruga o relatie.
Egoismul unora,de-a fi fericiti rupe inima altor persoane.M-am schimbat teribil de mult,numai cred in dragoste,numai cred in promisiuni.
Numai imi este frica sa sufar,tot timpul am suferit.
Am vrut sa salvez tot,ea imi promisese:Ca iti promit ca n-o sa-l caut,n-o sa-ti distrug fericirea.
Insa la cautat,i-a spus ca nu poate sa traiasca fara el,ca mai bine murea.Ok trebuia s-o las sa moara…
Am fost prea buna,ea s-a folosit de mine s-ajunga la el.Cum sa mai crezi in oameni?
In ultimile seri cat am stat la el ne-am certat,el a avut curajul sa dea in mine.Mi-a spus c-am facut-o sa te fac mai puternica sa mergi mai departe..
I-am zis:Ok de ce nu m-ai omorat si asa sentimentele mi le-ai ucis.
Mi-a reprosat intr-una:Prea dramatica,dramatizezi,du-te-n mortii ma-tii..Vorbe care inca si acum le aud in mintea mea.
Am decis,sa numai ma bag,sa-l las in pace iubirea mea pentru el s-a transformat in ura.Tot ce-a fost s-a dus si timpul mi-a fost doar un intrus.
Regretul cel mai mare al meu este ca:Am pierdut sansa vietii mele…
Ca am pierdut timpul c-un personaj care promitea multe,dar insa doar ”promitea”
Ea pentru mine n-o sa ajunga niciodata o ”femeie”.Faptul c-a facut ce-a facut,faptul ca este ceea ce este.
Cat despre ei amandoi,nu le doresc nimic.Si-au cladit fericirea pe spatele meu,m-au jucat pe la spate ca si cum eu n-as fi existat.
Insa viata,intr-o buna zi o sa ii faca sa plateasca pentru ceea ce-au facut.Ea pentru ca n-a gandit,si nu i-a pasat decat de fiinta ei ca intotdeauna a fost o zdreanta egoista.
Iar el un nenorocit care dupa plecarea mea s-a si dus in bratele ei….
Acum mi-e greu sa cred in dragoste,mi-e greu sa cred intr-o relatie,mi-e greu sa mai cred in promisiuni.
Numai sunt ceea ce am fost,m-am schimbat.Si nu m-am schimbat in bine.M-am schimbat in rau.
Nu vreau sa mai aud promisiuni false,nu vreau sa mai aud te iubesc si am sa te iubesc.Sa promiti e ca si cum ti-ai calca pe mormant singur(a).
Acum toti promit cuvantul promit,este ca si o felie de paine pe care-o mananci.Viata merge inainte,iar eu tre sa-nteleg ca oamenii nu sunt exact ce par ei ca sunt.
Pacat ca doar o viata avem si mare parte din ea o pierdem inutil si intr.un mod dureros. Asa a fost dintotdeauna. Cineva trebuie sa se sacrifice pt ca altcineva sa o duca bine. Nu merita sa mai ai incredere decat in propriile forte. Doar asa ai convingerea ca poti reusi. Asta.i viata…….
Gresesti, Cristi!
Nici un om nu se sacrifica in locul altui om, fiecare se sacrifica pt. sine, si nu in locul altuia sau pt. ca altul s-o duca mai bine. Depinde de fiecare dintre noi ce intelegem prin „a duce-o mai bine” si, drept consecinta, ne alegem in viata. Asta cu increderea, da, ai dreptate: foarte nasol in zilele noastre cu increderea in semeni, dar fiecare va primi ce va oferi, nimic mai mult sau mai putin, asta este credinta mea. 🙂
Repet: nu trebuie sa se sacrifice cineva, ca altul s-o duca mai bine, fiecare are viata lui, locul lui si rostul lui. E loc pentru toata lumea peste tot! 🙂
cand ura vine din dragoste loveste mai tare dacat isi poate imagina cineva ….