Ceea ce doare cel mai tare e momentul in care aflii ca marea ta iuhbire nu e nimic, ca printul tau pe cal alb e un nenorocit de afemeiat. Cu atat mai rau e cand nu aflii de la el lucruri pe care a incercat cu toate puterile sa ti-le ascunda, ci aflii de la prieteni. Ti-se pare ireal. Dar cu totii trecem mai devreme sau mai tarziu prin asta.
Marea mea iubire a inceput acum patru ani. L-am cunoscut si m-am indragostit de el. La fel si el. M-a iubit. Apoi a cunoscut o alta si a decis ca ea e mai buna. I-am respectat decizia si chiar l-am primit inapoi dupa un an de consolori in paturile altor iubite. L-am primit si l-am iubit ca in prima zi. I-am oferit tot ceea ce am avut mai bun. Am renuntat la mine pentru a-l pastra pe el. Povestea noastra a fost magica. Nu siropoasa si comuna. Plina de idei nesabuiete si culori vii. Plina de iubire si pasiune. Plina de sex si rasete. Am fost fericita pentru o perioada. Am crezut ca am imblanzit leul din el. Am crezut ca sunt suficienta pentru el. Am crezut ca arenuntat sa doarma in paturi straine, ca patul meu e suficient de comod si mare pentru amandoi.
Pana intr-o seara. Pana asta-seara. Cand o prietena imi arunca in fata cuvinte pe care nu le pot contrazice. Imi lumineaza minte si imi arata paturi straine si chipuri machiate care l-au incalzit. Locuri unde credeam ca nu a fost. Nopti in care patul lui a fost gol desi eu il credeam acasa.
Si cum mai ai curajul iubite sa vii in fata mea si sa imi reprosezi? Cum ma poti privii in ochi si mintii? Am crezut ca dupa doi ani si jumatate marit macar un gram de sinceritate. Intr-o relatie niciodata nu se ofaera iubirea care se ofera. Intotdeauna unul iubeste mai mult. Si as fi dat orice sa nu fiu eu cel care a iubit mai mult.
TOUGH!, cum ar spune Bobby Fischer. 🙂
Singura diferenta e ca prostia nu e la tine (cea care ai iubit), ci la el – tradatorul. ai sa vezi in timp ca ce spun acum am dreptate. 🙂
Iar cand joci cinstit, atat in iubire, cat si in viata, ai sa vezi ca in final de cinste vei avea parte. 🙂
Mult succes!