Nu stiu cu ce sa incep dar am sufletul incarcat emotional.Totul e naruit in jurul meu sau cel putin asa mi se pare.Deja am ajuns sa cred ca dragostea e suferinta si suferinta e dragoste,intr-un trup e Una.E inadmisibil si inimaginabil sa crezi ca poti schimba un om, o persoana cu iubirea ta,cu ai tai pasi si incredere de sine.Ca oricare persoana ….si eu am incredere in mine insumi,ca pot sa fac ceea ce imi propun,ca pot sa am cand imi doresc ceva dar sa vrei sa faci pe cineva sa te iubeasca e practic cea mai grea misiune si imposibila.Eu de felul meu sunt o persoana deschisa si atunci cand iubesc imi asez sufletul pe tava daca se poate spune asa,pun suflet in orice fac,si mai intotdeauna imi iese dar uneori…gresim si nu ne dam seama sau nu vrem sa ne dam seama.Mama mi-a dat viata intr-un catun uitat de lume,unde bunul simt si respectul se naste odata cu tine.In familia mea am avut mai toate cele,ai nostrii parinti ne-au asigurat un trai bun si linistit fara grija zilei de maine,ne-au crescut cu decenta si respect si cel mai important cu omenie.Am invatat de la ai mei parinti ca dragostea e un sentiment nobil si nu numai ca am invatat dar si crescut cu, si ,in aceasta dragoste curata,iar o invatatura buna e ca:iubirea vine din lucruri simple,si n-am sa pot uita nicicand.N-am sa pot uita zambetul mamei cand il intampina pe tata,acea sclipire din ochii tatei cand o imbratisa si veselia care ne cuprindea pe toti cand ii vedeam impreuna.
Acea armonie m-a indemnat mult in viata,mi-a dat curaj si putere.N-am cunoscut iubirea in tot sensul ei…ca la ai mei parinti.Fiind nascuta si crescuta intr-o familie cu traditii si rusine,primul venit in viata mea ca baiat m-a si luat,desigur cu vointa mea ,poate ca atunci am crezut ca asa e mai bine dar fara sa stiu ca mai tarziu voi cunoaste adevarata dragoste.Ce este dragostea?Oare chiar exista?sau e doar o notiune?si multe alte intrebari mi le adresez dar la care nu am raspuns si totusi o simt adanc infipta in inima mea.Usor,usor m-am asezat cu toate cele,mi-am creat usorul,lucruri necesare si 2 suflete frumoase dar intr-o simpla zi ca oricare alta m-am regasit pe mine insumi, pierduta undeva dar nu stiu unde,m-am regasit in acei ochii mari de o blandete ne mai vazuta si ne mai simtita,ceva ce nu pot descrie in cuvinte.Din acel moment in sufletul meu sa aprins o scanteie ce nu stiam mai tarziu ca va arde intr-o flacara uriasa.M-am refugiat in vocea lui calma si a lui naturalete care il descrie ,am adormit in gandurile lui,am incercat sa ating ideea de a fi cu el dar distanta poate fi un impediment.Linistea care se aseaza in sufletul meu era ca o apa limpede si cristalina,doar atunci cand il vedeam si auzeam,in rest era o mare involburata.Visez la placerea de a fi a lui pt totdeauna,de a atinge culmea fericirii,dar oare exista fericire?.Zi de zi m-am incurajat pe mine insumi,pe el si pe ceilalti,nici pt o clipa nu m-am gandit ce va fi,m-am daruit total sufleteste,nici pt o clipa nu imi pot imagina viata fara a lui zambet,ma cutremura sa stiu ca intr-o zi voi putea trai fara el,fara a lui privire,suras si vorbe dulci.Nu…nu pot sau asa cred ,nu stiu.
Atunci cand nu sunt cu el ,cand nu il vad am impresia ca ii aud vocea in adierea vantului,ca ii simt mana calda in parul meu,imi ating usor ale mele buze si simt ca ma saruta,ma intreb de multe ori Oare de unde atatea lacrimi pot sa curga?caci sincer lacrimile vin si se suvoiesc pe obraji fara sa vreau si sa gandesc.Sunt constienta ca practic e imposibil sa fim amandoi,ma agat de orice idee doar ca sa fac ale mele vise sa devina una cu realitatea.De multe ori mi-am zis ca visez,dar e un vis unde vreau sa traiesc si niciodata sa ma mai trezesc caci e usor sa iti croiesti destinul dupa bunul plac dar cruda realitate nu ne permite.Voi ati iubit vreodata?sa crezi ca ii simti respiratia dupa pulsul inimii cu toate ca nu e langa tine,sa ti se opreasca respiratia pt cateva secunde atunci cand il revezi,sa uiti toate greutatile de zi cu zi si supararile din interiorul tau doar atunci cand iti zice "buna",sa zambesti fara un motiv anume,sa simti ca esti doar tu si el nimeni altcineva,sa te rogi la BUNUL DUMNEZEU sa fie fericit oriunde ar fi si indiferent cu cine ,doar fericit,oare asta e iubirea?oare e corect sa simt si sa vreau aceste lucruri?Nu stiu sau poate nu vreau eu sa vad de ceea ce e in jurul meu;indiferenta,raceala dor enorm de tare si numai cel ce iubeste le simte,cel iubit nu-si da seama ce mult raneste si ce ar putea sa piarda.Dragostea odata simtita trebuie pretuita ca de o pierzi mai tarziu regreti, dar e prea tarziu uneori.In viata noi ca oameni gresim mult, si vrem, nu vrem ,ranim mult pe cei din jur, doar pt a avea ceea ce ne dorim,suntem egoisti de cele mai multe ori dar nu recunoastem,orgoliul,mandria este cateodata mai presus.Recunosc sunt egoista ca nu as vrea sa imi impart iubirea cu altcineva ,dar in balanta e si ratiunea. sunt multe de spus ,sentimente pure ,puternice ca un foc aprins cu flacari mari dar de acest foc se va stinge greu se va aprinde,deci pretuiti ce aveti pana nu e prea tarziu.Iubire,incredere si dorinta e suficient pt o relatie in doi,mai presus suntem oameni si de ne este dat sa iubim,sa suferim trebuie sa o purtam cu mandrie ca viata e divinitate.Iubirea mea de ai sa citesti aceste randuri sa stii ca dragostea ,chiar daca esti departe,ramane undeva intr-o fisura a inimii ,si candva in aceasta viata ne vom reintalni,si tu ma vei iubi mult mai mult.Iti amintesti ce ti-am spus "ca inima mea e o casa frumoasa construita in ultimul an si jumatate,iar tu esti pamantul,si cateodata se cutremura pamantul iar in peretii casei mele apare cate o fisura ,de fiecare data am lipit fisurile ca peretii sa reziste" si te-am intrebat "mi-am gasit locul bun pt casa mea pe acest pamant?"iar tu mi-ai zis ca de se cutremura mai tare pamantul sa parasesc casa si eu sa stiu ca e din cauza fortelor naturii nu a pamantului,ca tu iti doresti o casa frumoasa pe acel loc.Dar dragostea mea,de se mai cutremura din nou pamantul,ai mei pereti se vor distruge si intotdeauna ce e construit de nou,ramane intact,dar daca se tot lipesc fisuri dupa fisuri ei nu vor rezista si vor ceda candva.Curata-ti casa, si pastreaza-o intacta si curata cum e construita,si paseste cu incredere in ea ,caci te va proteja de toate cutremurile.De ai iubire daruieste-o.Dumnezeu sa te, si sa va, binecuvanteze.
Romanticii nu vad iubirea atunci cand este langa ei, doar cand este prea tarziu.