Buna fetelor.. M-am horat sa va scriu si eu povestea mea pe acest site minunat unde toate ne impartasim durerile si ferirea.. Sunt casatorita de 2 ani cu sotul meu dar ne cunoastem de 3 ani, in total 5 ani .. Cand am luat hotararea de a ne casatori a fost din partea amandurora dar mai mult din partea lui..cu toate astea nu am avut nimic in potriva deoarece il iubeam si il iubesc la infinit, eram convinsa ca alaturi de el doresc sa imi petrec restul vietii..in acesti primi ani de relatie va pot spune ca eram cea mai fericita persoana de pe pamant, multi ne invidiau, nu am cuvinte sa va pot spune ce clipe minunate alaturi de el aveam, nu ne mai desparteam unul de celalalt decat atunci cand eu mergeam la scoala si el la servici… dar cum intotdeauna exista un dar dupa multe probleme din cauza parintilor lui ca nu erau de acord cu casatoria noastra am trecut si peste asta, am facut si nunta asa cum am vrut-o noi, dupa placerile noastre, a fost o nunta minunata nu pot uita cum in acea zi si toata noaptea ma saruta si imi spunea ca ma iubeste..
el nu prea isi arata dragostea prin vorbe te iubesc de la el il aud o data la 2 saptamani mai bine imi arata altfel dragostea lui, imi cumpara cadouri dar eu nu sunt multumita nu stiu daca ma va intelege cineva dintre voi toate care va citi povestea mea.. il iubesc si acum nespuns de mult poate si mai mult decat la inceput dar el nu mai este la fel s-a schimbat, inainte mergeam in oras, ne plimbam , ne iubeam nebuneste si era altfel comportamentul lui fata de mine ..acum abia ma mai saruta din cand in cand, abia mai facem dragoste foarte rar, nu ma mai lasa sa il sarut imi zice ca il stresez sa il las in pace, nu pot zice ca da poate il stresez eu asa sunt sa stau acolo cu el in pat cum stateam odata si ne giugiuleam odata de nu ne mai scoatea nimeni din camera dar acum nu mai exista deloc aceste momente.. l-am luat frumos am inceput sa ii zic ce ma deranjeaza, mi-a zis ca sunt nebuna si altele.. nici nu aveti idee cum ma simt, pentru el bagam mana in foc ca nu o sa ma insele, ca e barbatul perfect,ca ma iubeste cum nu m-a iubit nimeni pe pamantul asta, iar acum m-a dezamagit complet.. nu ii mai zic nimic tac din gura si plang si sufar de una singura, nu stiu de ce casatoria asta poate schimba omul la 180 de grade..nu stiu ce as putea sa fac sa il fac sa devina omul ce a fost inainte, nu am dovezi ca m-ar insela dar ma mai bate gandul asta cateodata cand incerc sa gasesc un motiv la comportamentul lui..
cateodata regret ca am facut acest pas mai bine nu il mai faceam si eram fericiti, `nu am de cand nici sa fac vreun copil momentan pentru ca nu stiu ce imi rezerva viitorul iar daca el nu se va schimba cred ca cel mai bine ar fi sa ne despartim cu toate ca nu stiu daca as avea puterea sa fac lucru asta.. nu stiu fetelor ce sa fac sa fie bine ..dati-mi un sfat..eu lui nu i-am gresit cu nimic doar cand ma enerveaza foarte tare nu ma mai pot abtine si ii strig de masa de tasu .. cum se duce la masa acasa cum in ziua aia ne certam non-stop.. ma bat 1000 de ganduri oare care sa fie adevarat..va rog dati-mi un sfat.. am nevoie de el.. parca cu comportamentul lui mi-a distrus toate visele ce le aveam impreuna.. va pup
Buna, si eu am o relatie de 5 ani, de curand ne-am logodit, in niciun caz nu ma gandesc sa ma casatoresc curand, cum nici el de altfel. Poate ca era mai bine sa nu va casatoriti, dar acum faptul este implinit. Cred ca ar fi mai bine sa incepi sa-i arati indiferenta, sa nu il mai stresezi, sa inceapa el sa-si pune intrebarile pe care ti le pui tu in acest moment. In principiu, pentru un baiat conteaza f mult ce spune mama lui, poate ca ar fi mai bine ca atunci cand aveti o discutie in contradictoriu sa nu ii mai mentionezi parintii, asta il supara cel mai tare si e posibil ca de aici sa porneasca cearta mai tare.Nu trebuie sa taci, sa suferi de una singura, ci trebuie sa-l instiintezi ca comportamentul pe care el il adopta fata de tine te raneste si te face sa te simti rau, parca vinovata de ceva. Explica-i ca ar fi mai bine sa comunice cu tine, sa-ti zica ce nu ii mai convine, ce vrea de la tine si de la casatoria voastra. Iar de refuza sa-ti furnizeze aceste explicatii, incearca sa-i demonstrezi ca lumea nu se opreste la el, sa simta pericolul de a te pierde, daca te iubeste ar trebui sa reactioneze in vreun fel. Sper ca ti-am fost de ajutor. Mult succes! Te pup
Aura.
Si eu am fost exact in aceeasi situatie. Din pacate la noi s-a terminat cu un divort dupa ce ajunsesem sa fim doar colegi de camera si nimic mai mult. Culmea a fost ca din momentul in care i-am anuntat decizia mea de a divorta s-a schimbat din nou si a redevenit omul de care ma indragostisem cu mai bine de 6 ani in urma. Atent si dragastos…imi zicea ca nu vrea sa ma piarda etc, etc. Dar a fost prea tarziu…Nu-l mai voiam eu.
Merita sa lupti pentru casnicia ta atata timp cat simt ca mai e pentru ce sa lupti. Incearca sa comunici cu el sa ii spui ce simti. Fii calma si incearca sa-i explici. Nu ridica tonul pentru ca atunci vei intampina numai rezistenta din partea lui.
Daca simti ca ajungi la punctul in care vrei totul sau nimic, cand nu mai poti sa faci compromisuri sau sa astepti ca el sa se schimbe, poti sa incerci o separare de proba. Realizand ca te poate pierde cu adevarat , s-ar putea ca el sa revina la sentiementele pe care le-a avut la inceput pentru tine si sa lupte si el ca sa te pastreze.
Sa stii ca nu casnicia schimba o relatie ci faptul ca unul sau amandoi considera casnicia ca o garantie. O garantie ca persoana cealalta va fii tot timpul acolo. Eu sunt recasatorita cu un alt barbat de 15 ani si suntem ca la inceput. Chiar mai bine. Daca exista iubire si daca constientizezi cat de fragila e viata si cat de usor poti sa pierzi tot ce ai, relatia devine tot mai frumoasa pe timp ce trece. Dar trebuie sa vina din ambele parti.
Ai luat o decie buna de a nu face copii pana nu stii in ce directie o va lua relatia ta cu sotul tau.
Mult noroc.
incearca sa vb cu el si daca nu isi schimba atitudinea chiar daca il iubesti lasa-l. viata e prea scurta sa traiesti trist si in suferinta! iti zic din propri experienta. prin ceea ce treci tu am trecut si eu, dar am vb cu el si cel putin incearca sa se schimbe. sunt alaturi de tine, ptr, ca stiu ceea ce inseamna sa nu ai cu cine vb!