Dragostea va fi gasita, orice-ar fi! CAPITOLUL 12

Cand i-am zarit ochii in multimea de oamenii, m-am fastacit. Nu il mai vazusem pe G. de cand se intorsese acasa de la spital si nu stiam exact cum ar trebui sa ma comport cu el acum.

Era o zi insorita de inceput de septembrie si eram cu E. plimbandu-ne prin centru. El era cu fratele lui, amandoi plimbandu-se cu bicicleta. L-am vazut inainte sa ma vada. Totusi cand ne-a observat, s-a indreptat zambind spre noi.

-Dar ce faceti?

I-am zambit timid. Inca nu puteam sa imi dau seama ce era in sufletul lui si incercam sa vad cum se comporta el ca sa stiu cum sa reactionez.

Am stat impreuna prin centru si am vorbit destul de mult. Am descoperit in el o tarie pe care eu nu eram sigura ca as fi putut sa o am. Nu trecuse peste, nu uitase nimic, dar nu se exterioriza, se ascundea in spatele unui zambet care cu siguranta ii pacalea pe multi. Totusi eu nu m-am lasat amagita de veselia pe care o afisa. Eram asemanatori in aceasta privinta, nu ne placea sa ne exteriorizam, sa ni se planga de mila si atunci preferam sa aratam lumii cat de puternici eram. Dar nu era asa. Citisem in ochii lui albastrii multa suferinta, multe nopti nedormite, nopti in care poate nimeni nu i-a fost alaturi. Si mi s-a strans inima de durere.

Desi mintea mea analiza lucrurile in profunzime, discutia noastra era banala. Vorbeam despre vreme, despre natura, despre mancare. Si in scurt timp, am ajuns sa ne contrazicem. Stiam ca am dreptate; el nu avea. Dar ideea de a pune pariu a fost a lui, nu a mea. Asa ca, afisand un zambet deja victorios pe buze, am batut palma. Cine pierdea, cumara celuilalt o inghetata. Trebuia sa ne documentam pana a doua zi pentru a lamuri situatia.

-Sa pregatesti banii de inghetata. Vezi ca eu am gusturi scumpe, am strigat dupa el cand ne-am despartit.

Ajunsa acasa, am deschis imediat calculatorul pentru a- dovedi lui G. ca aveam dreptate. Am intrat pe mess pe el si i-am trimis linkul ca dovada. A recunoscut greu ca eu castigasem. Ma simteam bine, imi placea sa castig. Dar inghetata mea ramasese undeva in plop. El nu mentionase nimic despre asta iar eu am ocolit subiectul.

Ironia sortii este ca a doua zi, eram din nou cu E. prin centru. Si ghici pe cine am vazut plimbandu-se cu bicicleta. Era tot cu fratele lui. Cand l-am vazut, am inceput sa rad:

-E., uite cine vine, am strigat. Inghetata mea!

G. a inceput sa rada. Banuiesc ca se astepta la asta, pentru ca am mers impreuna la standul de inghetata si ne-am asezat la coada(coada care, intre noi fie vorba, era foooarte lunga). Pana ne-a venit noua randul, iar ne-am pus la taclale. Si imi vine mie in minte sa il rog sa imi dea sa fac o tura cu bicicleta. Foarte dragut mi-a facut semn sa o iau. Mandra si plina de incredere in mine, m-am urcat pe bicicleta si eram gata sa pornesc.Nu stiam inca pe atunci ca mandria duce inaintea caderii. Asa ca dupa cativa metri, m-am dezechilibrat foarte tare si am luat o tranta de toata frumusetea in fata lui si in fata a inca vreo 20 de oameni care asteptau la rand la inghetata.

A fost un moment penibil. M-am fastacit, m-am inrosit, nu stiam daca sa rad sau nu. G., foarte dragut, a sarit sa ma ajute. Cand ni s-au intalnit privirile, i-am vazut licaririle de amuzament si atunci ne-a pufnit pe amandoi rasul.

Intr-un final a ajuns si randul nostru la coada. Mi-a cumparat inghetata mea preferata(care nu era chiar asa de scumpa cum il amenintasem eu).I-am multumit.

-Nu-mi multumi. Nu imi place sa pierd, a zambit. Eu iti spun o ghicitoare si daca tu o ghicesti pana maine, iti fac cinste cu un cappucino. Daca nu o ghicesti, astept un cappucino.

Am zambit.

-Deci, te bagi? m-a intrebat.

-Sa auzim.

Cand am auzit ghicitoarea, mi-a fost destul de greu sa ma prefac ca sunt confuza. O mai auzisem la cineva recent si stiam exact raspunsul.

-Hmmm…Pana maine, iti gasesc eu raspunsul, am afirmat.

-Mai vedem. Astept pe maine un semn de la tine, au fost ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat inainte sa se indeparteze.

**********************

Era din nou decembrie. Imi placea luna asta, era luna cadourilor, luna in care totul parea frumos, invaluit in sarbatoare. Totusi, in anul acela, cerul refuza sa reverse fulgi de zapada pe pamant.

Eram entuziasmata. Plecam cu gasca la Sibiu pentru un weekend si ardeam de nerabdare. Stiam ca va fi ceva deosebit, eram cu fetele si cu multi alti prieteni si excursiile de genul asta erau mereu binevenite. Era si G. cu noi, un punct in plus pentru mine. Nu mai discutasem prea mult de la intalnirile noastre in centru din septembrie si desi stiusem raspunsul la ghicitoare, inca nu isi platise datoria fata de mine si nu imi cumparase cappucino-ul.

In plus, nu mai fusesem niciodata la Sibiu si eram foarte incantata de aceasta perspectiva.

Drumul a fost lung. Pentru ca am calatorit noaptea, majoritatea timpului am dormit. Am ajuns in Selimbar( localitate de langa Sibiu) dimineata in jurul orei 4 si ne-am cazat. Toti erau rupti de oboseala, dar noi fetele reusisem sa ne odihnim foarte bine pe drum si acum aveam chef de distractie.

I-am lasat pe toti sa intre in camere ca sa se pregateasca pentru un somn binemeritat si impreuna cu E., Z. si Ad, cu care si stateam in camera, ne-am gandit ca ar fi distractiv sa umblam la panoul electric. Am intrerupt curentul in majoritatea camerelor in care erau cazati baieti si am fugit apoi la noi in camera. Baietii au iesit pe hol, nedumeriti de ce in unele camere mergeau intrerupatoarele pentru lumina dar prizele nu, si in altele nu mergeau nici una nici alta. Cu greu au descoperit problema, deoarece nimeni nu isi imaginase pana unde ne dusese pe noi mintea.

Dupa incident, toti s-au dus la somn. Si noi am fi vrut sa dormim, dar somnul nu se lipea de noi nici cum. Atunci am hotarat sa facem concurs de karaoke. Dadeam drumul la muzica de la mp4 si si cu aparatul ne filmam pe rand. Dupa o ora de zbenguiala, ne doborase oboseala.

Dimineata, pe la 9, am fost primele care ne-am trezit. Toti dormeau inca. Atunci ne-au anuntat de la pensiune ca micul dejun este gata si ca putem cobori. Cu un zambet strengar pe buze, am dat desteptarea, lucru care ne-a produs o satisfactie de nedescris. Toti mormaiau ceva de sub paturi si plapume, dar noua nu ne pasa, daca nu vroiau sa coboare la masa, ramaneau flamanzi pana la pranz. Dupa ce am facut furori pe tot holul, ne-am luat lucrurile si am coborat cuminti la masa, lasand intreg palierul intr-o agitatie de nedescris.

***********************

Ati fost vreodata intr-o sala de judecata? Ei bine, eu nu am fost. Totusi, imaginea care imi apare in minte cand imi aduc aminte dimineata respectiva este asemanatoare cu cea a unei sali de judecata, asa cum am vazut din filme: in fata, pe 4 scaune, stateam noi(eu, Ad., E. si Z.). Pe canapelele de langa perete, fata in fata cu noi, stateau ei, baietii pe care ii chinuisem in noaptea respectiva, intrerupandu-le curentul si tinandu-le un concert gen karaoke pana la rasaritul soarelui. In lateral, pe scaune, si mese, stateau cei care nu fusesera implicati in niciun fel in acest…sa ii spunem eveniment. Ei pareau a fi juriul.

-Deci, a inceput O., noi, baietii, aici de fata, vrem sa stim cine a venit cu ideea intreruperii curentului azi noapte.

Toate patru am zambit. Asta era marele lor plan? Sa ne param una pe alta?

-Ce curent? Cand a fost curentul intrerupt?

Simteam ca nu ma mai puteam abtine. Imi venea sa rad, dar reusisem sa rostesc cuvintele astea fara sa schitez nici un zambet, ba chiar afisand o fata atat de nevinovata, incat imi venea si mie sa ma cred.

Baietilor nu le venea sa creada. Atunci D. a schimbat tactica:

-Azi dimineata toata lumea va vazut pe voi intrand in fiecare camera si dand desteptarea. Asta nu o puteti nega.

-Da, dar asta a fost doar pentru ca am fost anuntati de cei de la pensiune ca e servit micul dejun si ne-am gandit ca nu vreti sa stati flamanzi pana la pranz, mai ales voi, baietii, care tot timpul la masa ne furati din farfurii.

S-a lasat tacerea. Contraatacasem. Si G. a inceput sa rada asa de tare incat ne-a molipsit pe toti.

-Imi pare rau, baieti, dar declar fetele nevinovate pana la proba contrarie. V-au cam facut la psihic.

Ne-am ridicat cu un zambet victorios pe buze.

-Noi mergem sa ne pregatim pentru drumetie. Azi mergem in Sibiu in caz ca ati uitat si trebuie sa fim frumos aranjate pentru populatia masculina a acestui oras.

Ne-am indepartat. Apoi brusc, m-am intors:

-Si totusi, cine s-ar fi gandit ca o fata se pricepe sa umble la panoul electric, nu?

Am inceput sa rad si am intrat in camera inchizand usa in urma mea.

Comentarii

Comentarii