Dragostea va fi gasita, orice-ar fi! CAPITOLUL 15

1
1083

Nu am crezut niciodata pana in ziua respectiva, ca timpul poate trece asa greu in momentele in care ti-ai dori sa zboare cat mai repede.

Ceasul a sunat in sfarsit in dimineata respectiva, facandu-ma sa sar imediat din pat. Nu imi aduc aminte sa ma mai fi trezit vreodata cu atata chef de viata si cu un zambet asa de larg pe fata. Aveam senzatia ca pluteam in graba mea de a ma pregati pentru scoala. Mama a observat pofta mea de viata si mi-a spus zambind:

-Dar cu ce chef ne-am trezit de dimineata!

Am zambit inrosindu-ma. Desi era prietena mea cea mai buna, inca nu ii povestisem nimic despre el. Inca nu eram sigura cum stateau lucrurile si preferam sa nu stie inca.

-Da, abea astept sa facem schimb de cadouri azi la scoala, am rostit in timp ce imi sorbeam cafeaua cu pofta, incercand sa ii evit privirea mamei, privire care si-ar fi dat imediat seama ca mint.

M-am imbracat repede si am sarit in masina. Il rugasem pe tata sa ma duca la scoala, deoarece aveam multe cadouri de carat, iar el, binevoitor si multumit sa isi vada fata atat de binedispusa, mi-a facut favorul acesta.

De cum am intrat in clasa, colegii au sarit pe mine sa ma imbartiseze si sa imi dea cadoul din partea lor. Le-am zambit, i-am luat pe toti in brate, le-am multumit pentru cadou, si nerabdatoare, l-am deschis. Cand am vazut ce imi cumparasera, am inceput sa rad atata de tare incat imi dadusera lacrimile. Stiau ca iubesc masinile, si astfel mi-au luat un bmw de jucarie cu telecomanda. Le-am multumit pentru cadou.

-Hm, fratele meu are de acuma cu ce se juca, am spus razand.
A fost randul meu sa le dau cadouri. M-am bucurat sa vad ca i-am surprins placut si toti aveau cel putin o amintire de la mine.
Eram inca in mijlocul lor, cand am simtit o mana din spate tragandu-ma usor. M-am intors putin confuza pana am dat ochi in ochi cu C.

-Noi doua avem ceva de vorbit, cred, mi-a spus zambind.

Am privit-o buimacita, neintelegand ce se intamplase, dar am urmat-o pana intr-un colt al clasei mai linistit.

-Da, C, ce s-a intamplat?
-Nu, nu, nu ai inteles, tu esti cea care trebuie sa imi spuna ce s-a intamplat.
-Nu inteleg.
-Nici eu, a raspuns razand. Vii in clasa, radiind de fericire, imparti zambete si imbratisari in stanga si in dreapta si vrei sa spui ca nu ai nimic de povestit? Plus ca ai o stralucire in privire pe care ieri nu o aveai si debordezi de fericire. Poate ca ceilalti nu te cunosc asa cum te cunosc eu, dar ceva s-a intamplat, ceva categoric bun, si vreau sa stiu ce.

Am privit-o uimita. Niciodata nu m-am gandit cat de mult ma cunostea fata asta, dar acum imi aratase ca ma stia destul de bine. Am plecat privirea si am inceput sa rad.

-Nu am nimic extraordinar sa iti povestesc.
C. a ridicat o spranceana.
-Merg mai diseara in oras cu G. sa facem schimb de cadouri pentru Craciun.
Inainte sa pot termina propozitia, am auzit-o pe C. chiuind si m-a luat in brate.
-Vai, in sfarsit! Asa ma bucur pentru tine, sa ma suni sa imi povestesti tot tot tot.
-Nu stiu daca voi avea ce sa iti povestesc, suntem doi amici care ies la un suc, ce-i asa mare lucru?
M-a privit tacuta cateva secunde si apoi a spus serioasa:
-Glumesti, asa-i?
-Nu, ce-i de glumit in asta?
-Vrei sa spui ca vorbiti in fiecare zi, stiti totul unul despre celalalt, te cauta, te suna, te-a invitat in oras, si tu sustii ca nu aveti nimic unul cu celalalt?
Am rosit putin.
-Nu, vreau sa zic ca el nu are nimic cu mine.
Rasul lui C. a facut sala de clasa sa rasune.
-Asta crezi tu? Ca te suna si te cauta si vrea sa va intalniti pentru ca nu are nimic cu tine? O sa vorbim noi mai incolo si o sa vedem. Poate pana atunci te trezesti la realitate.

Si m-a imbratisat. Pe cat de dure pareau cuvintele ei, pe atat de calda a fost imbratisarea.
-Imi pasa de tine, M., si vreau sa fii fericita. Iar ceva imi spune ca esti pe drumul cel bun!

*****************************

Cand m-am trezit a doua zi dimineata, ma simteam ametita si mi se parea ca se invarte totul cu mine.

"Dumnezeule, ce se intamplase? Oare am baut?"

Dar nu, nu eram beata. Nu pusesem nicio picatura de alcool in gura si totusi acolo eram, intinsa in pat, de parca bausem litri intregi de tarie cu o seara inainte. Am inchis ochii. Un parfum imi persista in nari, un parfum dulce, atat de dulce ca si privirea lui, un parfum care ma ametise din prima clipa si al carei adiere o puteam simti permanent cu mine, peste mine, in mine. Si zambetul lui, cand ni s-au intalnit privirile in fata blocului,, un zambet perfect, un zambet care reflecta sinceritate, pofta de viata si vitalitate. M-am topit inca din prima secunda sub privirea lui, desi inainte sa ies din casa mi-am propus sa fiu tare, sa nu ma las cucerita asa usor. Totul parea extrem de simplu atunci cand nu il aveam in fata mea, dar vointa mea s-a topit sub puterea dominatoare a ochilor lui de culoarea florilor de nu-ma-uita. Ce ironie a sortii. Cum as putea sa ii uit vreodata?!

Ca prin vis, cu ochii inchisi, reconstituiam traseul parcurs impreuna. Am decis sa mergem la Totall. Pe drum m-a rugat sa ii povestesc despre dimineata petrecuta la scoala, ce cadouri am primit, daca colegilor le-au placut cadourile mele. Era atat de usor sa intretii o conversatie cu un om ca el, reuseam sa discutam absolut despre orice cu naturalete. Adoram prezenta lui. Adoram sa fiu in prezenta lui. Si nu eram inca sigura daca asta era bine sau rau. Dar nu mai conta. Intrasem oarecum in joc si eram dispusa sa joc pana la final.

Cand mi-a dat cadoul, am zambit fericita. Aveam de atunci inainte ceva care sa imi aminteasca de el oriunde as fi.

Dar apoi detaliile se pierdeau in mintea mea in semi-obscuritate. Am plecat de la restaurant, m-a condus acasa,  m-a strigat inapoi cand am vrut sa inchid usa de la bloc, mi-a zambit dulce si m-a lasat intr-un final sa plec. Am intrat in casa cu inima bubuindu-mi in piept de emotie si de fericire. Simteam ca sentimentele mele pentru acest baiat scapasera de mult de sub control, dar doar in seara respectiva realizasem acest lucru cu adevarat.

O auzeam pe mama intrebandu-ma ceva, ceva ce parea atat de neinsemnat incat nu a lasat nicio urma in amintirea mea, imi aminteam sunetul propriei voci anuntand-o ca merg sa dorm, deoarece nu ma simteam bine si apoi intunericul m-a invaluit. Si intr-adevar nu ma simteam deloc bine, parca nu eram eu, eram fericita si trista in acelasi timp, nu ma puteam gandi decat ca trebuia sa gasesc o modalitate sa ma stapanesc, sa imi controlez emotiile, sa estompez sentimentele care se accentuau parca cu fiecare clipa care trecea.

Tineam minte ca ma zbatusem asa intre vis si realitate pentru o perioada care mi se paruse o eternitate. Totusi intr-un final, ma afundasem intr-un somn adanc, binemeritat.

Iar acum era iarasi dimineata. Crezusem ca aceasta senzatie va disparea dupa un somn de cateva ore bune, dar ma inselasem. Simteam ca plutesc, ca nu imi sta mintea la absolut nimic, simteam ca persoana rationala si cu picioarele pe pamant care fusesem cu cateva zeci de ore inainte se evaporase de parca nu ar fi existat niciodata. Iar eu trebuia sa infrunt acum zilele ce veneau sub aceasta noua forma.

Mi-am aruncat privirea in oglinda. Fata pe care am zarit-o nu eram eu. Ochii aceia nu erau ai mei, fata si zambetul nu imi apartinusera niciodata. Eram speriata de noua mea imagine…dar totusi, era o imagine mult mai frumoasa decat cea anterioara. Si imi placea!
 

Comentarii

Comentarii

1 COMENTARIU

  1. […] Dragostea va fi gasita, orice-ar fi! CAPITOLUL 15 Mon Sep 27, 2010 8:08 am Nu am crezut niciodata pana in ziua respectiva, ca timpul poate trece asa greu in momentele in care ti-ai dori sa zboare cat mai repede. Ceasul a sunat in sfarsit in dimineata respectiva, facandu-ma sa sar imediat din pat. Nu imi aduc aminte sa ma mai fi trezit vreodata cu atata chef de viata si […] […]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.