Dragostea va fi gasita, orice-ar fi! CAPITOLUL 16

3
1184

 

1 New Message Received at 22:39

"Imi este dor de tine…"

Am citit mesajul o data. L-am mai citit o data. L-am recitit de vreo 10 ori. Eram socata, eram bulversata, nu intelegeam, nu vroiam sa inteleg. Era de la A. Iar eu… ma aflam din nou la o rascruce.

Era Ajun de Craciun. Impreuna cu o gasca mai mare de prieteni am pornit cu colindul, asa cum ne-am obisnuit in fiecare an. G. trebuia sa vina initial cu noi. Cand ne-am intalnit toti, m-a luat totusi deoparte si mi-a spus ca el merge cu alt grup. M-am intristat. Imi promisese ca va veni cu noi, dar se pare ca acest lucru nu conta. Am dat din umeri nepasatoare si i-am zis ca e in regula, e decizia lui. M-am intors pe calcaie si m-am indepartat. Nu imi venea sa cred. Asteptasem atat seara respectiva ca sa mai petrecem timp impreuna si el acum decide dintr-o data ca nu mai vrea sa vina cu noi. Ei bine, eram hotarata ca acest lucru sa nu imi strice buna dispozitie. Eram cu prietenii mei cei mai dragi si aveam sa ne distram la maxim. Cu sau fara el. Nu mai conta.

1 New Message Received at 22:39

"Imi este dor de tine…"

Cand am primit mesajul si am inteles intr-un final ca nu era o gluma, mi-am aruncat telefonul repede in geanta, ca pe un obiect blestemat, de parca simpla lui prezenta in mana mea nu ma lasa sa gandesc limpede. Deci mesajul era de la A. Doamne, de cand nu mai schimbasem nicio vorba cu omul asta. Dar ma vazuse seara asta, era in grupul cu care plecase si G., ma privise lung, ni s-au intalnit privirile pentru o fractiune de secunda si atat. Iar acum s-a decis sa ma bulverseve cu un simplu mesaj. Nu! Nu ii puteam permite sa reintre in viata mea. Atunci mi-a aparut in minte imaginea lui G. anuntandu-ma ca el vrea sa plece cu celalalt grup cu colinda.

 

"OH, toti sunteti o apa si un pamant. Toti sunteti la fel. Iar voi doi…ei bine, voi doi nu degeaba sunteti prieteni."

Nu gandeam limpede. Eram si nervoasa si agitata si razvratita. Doream sa nu mai am de-a face cu niciunul, sa se ia amandoi de mana si sa plece din viata mea la fel de simplu si tacut cum au intrat. Nu! Nu ii mai puteam permite lui A sa intre in viata mea si sa ma dea peste cap ca de fiecare data. Deja stiam unde vor duce toate aceste lucruri. Aveam un fel de deja-vu. Mai fusesem acolo de trei ori si niciodata nu a iesit bine. Si totusi…

Am scos telefonul, si am inceput sa ii raspund la mesaj. Eram hotarata sa ii fac jocul. Doar seara asta. Doar cat sa vad exact care ii sunt intentiile. Aproape fara sa realizez, am tastat raspunsul. Am apasat send.

De acum, nu mai puteam da inapoi. Pe display-ul telefonului, cu caractere mari aparea scris:

"Si ce idee ai pentru a rezolva problema?"

Reintrasem intr-un joc periculos. O stiam. O simteam. Dar de data asta, regulile aveam sa le fac eu.

31 decemrbie 2007

Stateam cu privirea atintita in zapada, neputand sa imi iau ochii de la urma lasata de picioarele noastre. Era iar trecerea dintre ani. Incercam sa rememorez in minte momentele importante petrecute in acel an, incercam sa retraiesc fiecare clipa dar nu reuseam. Avusesem un an plin de evenimente, bune si rele, traisem viata la maxim in acest an si ma schimbasem enorm de mult. Eram tot fata cu ochii verzi, fata mereu zambitoare si gata sa ii incurajeze pe toti din jurul ei, dar zambetul meu nu mai era tot timpul un zambet sincer, privirea mea nu mai era mereu senina, ci in adanc, dincolo de valul de smarald,se distingeau lumini si umbre perindandu-se in spatele retinei.

 

Cat ma maturizasem in ultimul an? Nu as fi putut sa spun. De fapt nici nu am realizat cat de mult m-am schimbat pana cand prietenii cei mai apropiati au inceput sa imi repete asta la infinit.

 

-M., te-ai schimbat mult.

 

Atunci ii priveam timid, incercand sa inteleg sensul ascuns al cuvintelor lor.

 

-Cum m-am schimbat? In ce fel?

 

Asteptam timida raspunsul, gata sa accept orice idee, orice parere, orice critica.

 

-Nu as putea spune exact cum.

 

Raspunsul asta ma baga tot mai mult in ceata.

 

-Pai, m-am schimbat in bine sau in rau?

 

Atunci prietenii obisnuiau sa ma priveasca lung. Raspunsul intarzia sa apara, iar cu fiecare secunda care trecea, ma afundam tot mai mult in ganduri si presupuneri.

 

-E greu de zis, inganau intr-un final, dupa cateva minute de cugetare. Esti mult mai matura, gandesti lucrurile la rece, nu mai esti asa egoista. Te-ai schimbat categoric in bine. Dar, intr-un fel, tu esti cea care are cel mai mult de pierdut de pe urma acestei schimbari.

 

O stiam. Stiam ca au dreptate. Ma schimbasem in bine, dar pierdusem intr-un fel ceva din mine, ceva ce stiam ca nu aveam sa mai recuperez niciodata. Intr-un fel…intr-un fel imi era dor de imaturitatea mea.

 

Iar acum, eram aici, in prag de an nou, inconjurata de prieteni. Eram si trista si fericita in acelasi timp. Nu am crezut pana atunci ca este posibil sa traiesti doua sentimente atat de contradictorii. Dar se poate. Acum o stiu.

 

Peste multimea de capete adunate acolo, pe deal, cu paharele in mana, asteptand numaratoarea inversa, i-am intalnit privirea. Pentru o clipa, totul din jurul nostru disparu, pentru o clipa doar. Citeam in ochii lui aceleasi sentimente contradictorii, citeam in sufletul lui aceeasi traire intensa. Il vedeam mocnind incet, nedorind ca vreo privire sau vreun gest sa il dea de gol. L-am privit si atunci mi-am dat seama ca ma priveam ca intr-o oglinda. El era reflectia mea, el eram eu si eu eram el. Si cand ma gandesc ca era cat pe ce sa renunt la el pentru A…

 

Gandul acesta m-a purtat din nou in trecut. Am retrait discutia pe care o avusesem cu A. in miez de noapte, la telefon. Ma sunase pe la ora 3 dimineata plangand. Imi aduc aminte ca am sarit din pat ca arsa, crezand ca ceva foarte grav se intamplase. Printre suspinuri si sughituri, mi-a spus ca ii este dor de mine, ca ma vrea inapoi si ca este gata sa faca orice pentru noi. Mai tarziu, cand intr-un final am reusit sa il calmez, i-am promis ca ma voi gandi si ii voi da un raspuns zilele urmatoare. Dar seara respectiva nu am mai putut sa dorm. Reusisem sa il calmez pe el, dar am inceput sa plang eu, nestiind ce sa fac, constienta fiind de importanta alegerii mele. Tarziu, tarziu de tot, extenuata de atata plans, am adormit.

 

A doua zi, ma trezisem cu raspunsul in minte. Stiam ca intre mine si G inca nu era nimic si nu eram sigura daca avea sa fie ceva vreodata, dar stiam ca relatia mea cu A nu va merge niciodata. Si acest lucru nu era din cauza lui G, era din cauza noastra, a mea si a lui. Incercasem sa fim impreuna de 3 ori pana atunci si nu ne reusise niciodata, asa incat decizia mea era finala.

 

L-am privit pe G. Eram bucuroasa ca el nu imi afectase decizia cu privire la A., si astfel reusisem sa ma eliberez pentru totdeauna de aceasta relatie fara sa il implic pe el in vreun fel. Acum G. era alaturi de mine, la trecerea dintre ani. Era acolo, la V. cu mine si cu toti prietenii nostri, asa cum imi promisese. Isi schimbase planurile ca sa fie cu noi, deoarece initial trebuia sa ramana in Vatra Dornei cu niste prieteni si cu A. si de revelion.. Dar G. era acolo, cu noi, cu mine, si asta era tot ce conta.

 

-zece…noua…opt…

 

Vocea lui B. ar fii trebuit sa ma scoata din acea stare de visare in care ma aflam. Totusi gandurile mele refuzau sa se adune si sa se intoarca. Cand numaratoarea inversa se sfarsi, am reusit sa schitez un zambet, doar atat, incercand astfel sa salvez cat de cat aparentele.

 

E. a venit sa ma imbratiseze prima. Am ciocnit paharele de sampanie si m-a strans tare in brate.

-Inveseleste-te si fii fericita, o meriti! mi-a soptit la ureche.

-Stiu E., totusi uneori cred ca fericirea nu stie adresa mea.

-Fericirea ta nu e de parte, a zambit insinuant aruncandu-i lui G o privire fugara. Totusi ai grija! Se pare ca nu esti singura care il priveste cu drag.

 

Privirea ei se muta de la G. la C. Aceasta din urma nu il scapa nicio secunda pe G din ochi, urmarindu-i fiecare gest si miscare. E isi intoarse privirea inapoi la mine. Am zambit, dand din umeri.

-Stii ca nu mai am chef de asa ceva. Alegerea ii apartine lui.

A ras si s-a dat in laturi, urmarindu-l din nou cu privirea pe G. care acum se indrepta inspre noi, zambind fermecator.

-Se pare ca a ales deja, am mai auzit-o pe E. soptind inainte sa se indeparteze.

Comentarii

Comentarii

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.