Si stropii aia mari de ploaie erau asa de speciali in seara aia… Nu puteam spune ce era special la ei, la ploaie, la nori, dar stiam ca totul e special intr-un anume fel.
M-a condus pana acasa. Nu era nevoit sa o faca, dar, ca de fiecare data, s-a oferit sa imi tina companie pana in fata blocului. Si ochii lui, rupti parca din cer, dar dintr-un cer senin, nu plumburiu ca in seara respectiva, ma fermecau. Fara sa realizam cand sau cum, ne-am trezit mergand mana in mana, amandoi fascinati de privirea celuilalt, amandoi plini de cuvintele celuilalt si imbatati de atingerea mainii. Iar picurii mari de ploaie…Ce prieteni buni mi-au fost de atunci inainte…
Cand a sosit momentul despartirii, ne-am zambit. Simteam miile de fluturi in stomac si atingerea lui, dulcea lui atingere. M-am ridicat pe varfuri si i-am atins obrazul cu buzele, usor si timid, ca o mangaiere a ploii. Mi-a luat fata in maini cu tandrete, m-a privit lung in ochi si si-a lipit buzele lui de ale mele.
Nu stiu cat am stat asa, nemiscati.
Stiu doar ca am ajuns cu greu in casa, imbatata de atatea arome si parfumuri, imbatata de esenta iubiri si de mireasma primului sarut…
* Nimeni nu te initiaza in dragoste. Cei doi trebuie sa invete singuri sa se cunoasca,, sa isi accepte calitatile si defectele, sa faca pasi marunti, tinandu-se mereu de mana, ridicandu-se unul pe celalalt si aratand multa intelegere, dragoste si compasiune. In dragoste, inveti din propriile-ti greseli.*
-Te rog frumos sa ma ierti! Stiu ca te-am ranit cu atitudinea mea de ieri, stiu ca am procedat gresit, abea acum vad cat de mult am gresit fata de tine, dar oricat as vrea, nu pot da timpul inapoi! Ar fi trebuit sa impartasesc cu tine bucuria zilei de ieri, sa te tin mereu alaturi de mine, sa fim doar tu si cu mine, amandoi fericiti, amandoi zambind, amandoi impreuna. Ar fi trebuit sa apari in toate pozele mele, dar de fapt, nu apari in niciuna. Ar fi trebuit sa iti fur pe ascuns un sarut si cu un zambet strengaresc sa te rog sa cobori cu noi la masa. Ar fi trebuit sa fiu fericita, foarte fericita, dar alaturi de tine, nu singura, nu inconjurata de alti oameni care nu tin la mine nici pe departe cat tii tu. Stiu ca am gresit. Stiu ca ti-am zdruncinat astfel increderea in mine, stiu ca acum poate crezi ca nu tin la tine, totusi, daca poti, iarta-ma. Ajuta-ma sa ma obisnuiesc cu tine, sa invat alaturi de tine ce inseamna sa nu mai fiu singura, sa fim doi… Dar daca totusi nu poti sa ma ierti…
Mi-a pus degetul pe buze, oprindu-mi astfel potopul de cuvinte. Ochii lui erau blanzi, dar luminita aceea dulce care ii anima de obicei nu era. Era trist. Iar eu, eu o dadusem in bara.
"Copil copil prost ce esti!"
M-a privit lung. Simteam cum ma gadila degetele de la picioare sub privirea lui, simteam mii de fluturi in stomac zbatandu-se si pentru prima data am realizat ca nimeni, pana atunci, nu ma mai facuse sa ma simt asa. Eram fericita. El era tot ce imi doream. Dar ma purtasem copilareste si in jocul si neglijenta mea, il ranisem atat de mult incat eram aproape sigura ca totul avea sa se termine.
Am plecat privirea, ascunzandu-mi astfel ochii inlacrimati. Mi-a ridicat barbia usor, mi-a privit lung buzele si cu un oftat m-a sarutat prelung. Eram doua suflete contopindu-se intr-un sarut, un sarut dulce, primul sarut al impacarii.
Si pentru prima data, am realizat ca baiatul asta chiar tine mult la mine. Mi-o dovedise de nenumarate ori, asa cum nimeni nu mi-o mai dovedise pana atunci. Iar eu… ei bine, lacrimile din ochii mei s-au rostogolit incet pe obrajii imbujorati. Dar nu mai erau lacrimi de tristete. Acum radiam de fericire!
[…] Dragostea va fi gasita, orice-ar fi! CAPITOLUL 17, Ultimul Wed Sep 29, 2010 16:17 pm Si stropii aia mari de ploaie erau asa de speciali in seara aia… Nu puteam spune ce era special la ei, la ploaie, la nori, dar stiam ca totul e special intr-un anume fel. M-a condus pana acasa. Nu era nevoit sa o faca, dar, ca de fiecare data, s-a oferit sa imi tina […] […]
ma bucur ft mult pt tine…a fost o poveste faina chiar dak uneori nu intelegeam unele lucruri important e ca am inteles finalul…sa fiti fericiti in continuare:*
multumim:)
C G, da??? 🙂 O viata frumoasa impreuna !
Da, cu G:) multumim:D
hihi:x ce ma bucur ca ati ramas impreuna:X hehe>:D< Sa va iubiti mult!
multumesc, Dia:D Ne iubim mult, scumpa, si in 5 luni avem nunta, asa ca…sper sa avem o viata lunga si frumoasa impreuna:X
Ma bucur:X pff…ce tare8-> si cati ani aveti acuma?
ma refer…tu cati ani ai…si el:D
eu am 20 si el 27:)
multi inainte>:D< ca am citit ca parca la 16 ani te`ai indragostit de el..si de aia intrebam:X Multa fericire si de acum inainte..Aveti grija de voi:*
CASA DE PIATRA! Sa va iubiti si sa va sprijiniti toata viata! Scrii foarte frumos!
Multumesc Vera:) De obicei scriu din suflet cand scriu, uneori simt nevoia sa scriu asa cum simt nevoia de aer…totusi in ultimul timp alte pasiuni mi-au anihliat tot timpul asa ca….astept cu nerabdare ziua in care sa ma asez din nou la laptop, frematand de dorinta de a scrie:)