-Daca ai stii cat ma bucur ca ne intoarcem acasa!
A ras.
-Cum asa? Tu care iti doreai atata sa mergi in excursia asta?
-Da, pai mi-a cam ajuns. Am invatat oricum multe lucruri: sa am grija de betivani, sa fiu si eu betivanca, sa fiu nerecunoscatoare fata de cei care chiar m-au ajutat…
-Cand ma gandesc ca T. nu a baut nimic doar ca sa aiba grija de tine…
-Da, si cand ma gandesc cum i-am multumit pentru asta: cu multe injuraturi, si dimineata cu niste pumni si picioare. Cand imi aduc aminte imi vine sa intru in pamant de rusine.
S-a lasat linistea intre noi. C. imi mai vazuse privirea asta si inainte si stia ca nu doream sa mai discut nimic.
Vroiam sa fiu doar eu cu mine si sa ma pot gandi la tot ce s-a intamplat. Weekendul asta fusese un esec total. Dar invatasem foarte multe lucruri. Nu imi mai doream sa mai merg vreodata intr-o excursie de genul asta si mi-am promis mie insami ca nu ma voi mai imbata niciodata. Imi era rusine cand ma gandeam cum m-am comportat. Desi nu imi aduceam aminte mai nimic, multi dintre cei prezenti mi-au povestit toate lucrurile pe care le-am facut. Si T. fusese un dulce. Nu bause deloc seara respectiva doar ca sa aiba grija de mine… Iar eu ma comportasem ca o proasta. Sunt unele persoane care te uimesc uneori prin devotamentul lor si prin lucrurile dragute pe care sunt in stare sa le faca. Asa m-a impresionat pe mine T. A fost dulce, a trecut peste injuraturile pe care I le-am spus, peste pumnii si picioarele pe care I le-am dat si a stat cu mine toata noaptea ca sa se asigure ca nu imi va fi rau.
-Stii C, unii oameni chiar te pot surprinde in anumite situatii. Ma gandesc acum si la A. Daca dragostea lui pentru mine era asa de mare cum a sustinut, de ce nu a incercat sa ma caute, sa discutam. Si ma gandesc la T. Intotdeauna l-am considerat un baiat care nu stie ce vrea de la viata, incapabil sa tina la cineva cu adevarat si cu atat mai putin sa o arate. Am crezut ca e superficial, si poate chiar este in anumite lucruri, dar poate fi si profund atunci cand vrea. L-am judecat gresit inca de la inceput, luandu-ma doar dupa aparente. Dar m-am inselat. Este un baiat de nota 10, cu partile lui bune si rele. Si de azi inainte, este si unul dintre cei mai buni prieteni pe care ii am.
Timp de 4 ani de zile, T. a fost colegul meu din spate si ne-am ajutat reciproc cat de mult am putut. Am tinut la el intr-un mod aparte, deoarece m-a facut sa inteleg ca nu poti judeca oamenii doar dupa aparente. E un baiat dulce si ii doresc tot binele din lume.
Anost si plicticos!!!Tot ceea ce ai scris in aceste asa zise 5 capitole,le puteai sintetiza in unul singur!Ai un plus pt.ortografie,insa talentul literar…..iar povestea,desi una contemporana…nu stiu daca poate starni emotii celor care o citesc ,decat cel mult…curiozitatea proprie, adolescentilor!!!Si iar…am fost ,critica!!!:)
Mona, apreciez comentariul tau chiar daca nu ai inteles nimic inca:) Daca vei avea curiozitatea macar sa arunci cate o privire pe mai departe, poate iti vei schimba parerea:) Iar daca acest lucru nu se va intampla, atunci nu este nicio problema si nicio suparare:) Povestea mea este una cu si despre adolescenti intr-o oarecare masura. Cat despre talentul literar, nu am pretins niciodata sa am un talent literar, ceea ce am scris am scris din inima, retraind astfel momentele din viata mea care m-au marcat intrun fel sau altul. Cat despre asa zisele capitole, nu a fost ideea mea, ci a lui alin, cel care a postat povestea:) Este adevarat ca intial, ceea ce eu am scris era despartit prin "*", asa ca el le-a separat in capitole:)
O duminica frumoasa iti doresc sa ai:)
deci ….deci:)) tot yo astept capitoul urmator:p :))