Ziua in care l-am intalnit nu parea sa se deosebeasca in niciun fel de celelalte.
Era o zi mohorata de toamna, iar eu, vrand, nevrand, trebuia sa ma pregatesc sa merg la ziua de nastere a unei prietene, pentru ca ii promisesem ca voi veni si nu puteam sa ma fofilez nicicum. Trebuia sa fiu la ea la ora 8 si am inceput sa ma pregatesc. Ma luptam cu oboseala si cu lipsa de chef dar inercam sa ma incurajez singura gandindu-ma cate dintre persoanele pe care le cunosteam aveau sa fie prezente. Aveam nevoie sa cunosc cel putin pe cativa dintre invitati, ca sa nu ma simt complet pe dinafara. Sa-mi fac alti prieteni, hmm, nu eram eu in cea mai buna stare a mea. “Va veni E., va veni B, va veni A., va fi si Z.” Aveau sa fie prezenti o parte dintre prietenii mei. Nu ar fi trebuit sa incerc sa fac conversatie cu vreun necunoscut doar ca sa imi omor timpul.Totusi, nu stiu de ce, lucrul acesta nu ma facu sa ma simt mai bine.
Dupa ore de intregi de autoconvingere, am iesit din casa. In cateva minute de mers cu masina, am coborat in fata casei ei si am sunat la usa. Cu o fata zambitoare, E. m-a intampinat si m-a invitat inauntru. Ma apucase ameteala cand am vazut cati oameni pe care nu ii cunosteam erau prezenti. Stiam ca inevitabil, va trebui sa discut cu unul, cu altul si ma simteam epuizata ca sa mai fac asa ceva. Am intampinat cu un zambet fortat toate privirile curioase indreptate asupra mea si, zarindu-l pe B. intr-un colt, m-am indreptat spre el. Desi situatia dintre noi era inca tensionata, ramasese cel mai bun prieten al meu si acum aveam nevoie de el.
-Ce bine imi pare ca esti aici!
Privirea lui iscoditoare m-a facut sa ma simt penibil.
-Nu, B, nu in sensul acela, ti-am explicat ca mi-a trecut. Am crezut ca simt ceva pentru tine, dar amandoi stim ca nu ar functiona asa ceva, deci am lasat-o balta. Si chiar am lasat-o. Dar asta nu inseamna ca nu ramai prietenul meu, unul dintre cei mai buni pe care ii am si acum chiar am nevoie de ajutorul tau.
Mi-a zambit. M-a imbratisat. Cu cateva saptamani in urma, imbratisarea asta m-ar fi facut sa ma topesc in bratele lui. Astazi m-a facut sa ma simt protejata si apreciata. Chiar trecusem peste el si asta era un lucru bun. Nu vroiam sa ne stricam prietenia pentru ceva ce aproape sigur nu ar fi mers.
I-am explicat ca nu ma simteam in stare sa dau ochii cu atatia oameni noi.
-De cand oamenii necunoscuti te sperie pe tine?
-Nu ma sperie, ma intimideaza acum. Chiar nu stiu de ce. Imi pare rau, dar promit ca seara asta nu vei scapa de mine nici in ruptul capului.
A ras.
-Cine a zis ca vreau sa scap de tine? Nu vezi cum toti baietii de aici ma invidiaza pentru ca stau de vorba cu tine?
A fost randul mei sa rad. Uitasem cat de bine ma puteam simti in preajma lui. Din cauza ca a crezut ca sunt indragostita de el, s-a departat de mine mult in ultimele luni. Am reusit totusi sa realizez ca acest lucru nu era adevarat si am facut tot ce tinea de mine sa ne salvam prietenia. Si se pare ca reusisem.
In incercarea mea disperata de a evita alti oameni, am acceptat sa stau cu el in timp ce juca tennis de masa. Privirea lui cand juca ping-pong ma facea sa realizez ca desi era foarte matur, totusi nu avea decat 20 de ani. Am zambit.
Apoi, toate imaginile din minte mi se suprapun. Nu eram beata, dar nu eram nici lucida. A aparut el. Il stiam din vedere, aveam cativa prieteni comuni. Blond, cu ochii de un albastru senin, ma privea atent.
“Urasc blonzii cu ochi albastri”, am gandit eu.
A intrat in vorba cu mine. Am uitat ca nu vroiam sa cunosc oameni noi. Il chema G.
Uitasem de B total, privirea lui ma acaparase. Si urmatorul lucru pe care mi-l amintesc era ca se facuse foarte tarziu si trebuia sa plec. L-am salutat inainte sa ies. Cu un licarit dulce in privire, m-a strigat pe primul meu prenume. L-am privit si apoi am plecat.
Pe drum spre casa, nu-mi puteam lua gandul de la el. Nu era genul meu de baiat. Era cu 7 ani mai mare decat mine. Dar avea acel ceva care ma atragea. Si atunci mi-am amintit. Cand facusem cunostinta, m-am prezentat cu cel de-al doilea nume al meu, asa cum ma stiau toti prietenii mei. Si inainte sa ies, el m-a strigat pe primul nume.
Am zambit. Se interesase mai dinainte de mine
[…] Dragostea va fi gasita, orice-ar fi!CAPITOLUL 6 Mon Sep 20, 2010 8:12 am Ziua in care l-am intalnit nu parea sa se deosebeasca in niciun fel de celelalte. Era o zi mohorata de toamna, iar eu, vrand, nevrand, trebuia sa ma pregatesc sa merg la ziua de nastere a unei prietene, pentru ca ii promisesem ca voi veni si nu puteam sa ma fofilez nicicum. Trebuia sa fiu […] […]
deci ma enervez, decat sa dai initiale G, T, B, A, draci, laci – pe acest B nu stiu l-ai introdus in poveste pur si simplu, am inteles oarecum ca ati fost impreuna si ca nu a mers, in fine, nu asta vroiam sa scriu…ma gadeam de ce nu ai dat nume falseeeeeeeee, gen Vasile lui ion, gen mitica lui andrei si tot asaaaaaaaaaa, ca nu sufar initialele, initiale la baieti, initiala la prietene ( ce inseamna astaaaaaaa??????) sau chiar daca dadeain nume reale, ce tot atat, cate nu poarta numele "alina"??????????
Alina, imi pare sincer rau ca te enervezi:) Nu face bine tenului si frumusetii:P Glumesc, acuma vorbind serios:) Persoanele care apar in povestea mea m-au rugat sa nu le dau numele reale, din acest motiv nu am scris numele intreg:) M-am gandit si eu initial sa le dau nume false, si m-am imbarligat atat de tare in ele incat nu mai tineam minte pe cine l-am numit mitica, pe cine ion, cui i-am zis maria, cui elena etc:)) Asa ca varianta cu initialele mi s-a parut cea mai potrivita, in primul rand pentru ca initialele sunt adevarate si in al doilea rand, pentru ca persoanele care tot apar in povestea mea au voie sa isi pastreze propria identitate, fara ca aceasta sa fie totusi divulgata:)
Cat despre B, a aparut in poveste exact la momentul oportun, exact asa cum este stilul lui, sa apara si sa dispara din vietile celor din jur in momente pe care de cele mai multe ori nu le inteleg, dar totusi prezenta lui a fost de fiecare data benefica:)
Eu personal,nu cer nimanui sa ii placa ceea ce am scris:) Cine este interesat, poate citi in continuare, iar cine considera ca isi pierde timpul, sau ca povestea e prea complicata sau fara sens, poate sa renunte a urmari firul evenimentelor:)
Orice ai decide in continuare, iti doresc o saptamana superba sa ai:)
Fiecare da nume de persoane si alte detalii poate incriminatoare pe riscul sau. Tocmai acum am fost obligat sa sterg o poveste din baza de date deoarece anumite detalii prejudiciau imaginea unei firme si a patronului acestuia.
Va doresc mult succes si va pup pe toti!
BINE – FIE CA VOI !
Bine-ai facut,Alin!Cred ca era povestea d-lui Gigi P. din B.in a carui poveste"autoarea"ne-a dat date atat de precise.incat lipsea doar nr.de la pantofi,restul aflasem tot ce tinea de acea persoana…Chiar daca unii sunt cum sunt…nu avem dreptul sa-i expunem ,aducandu-le prejudicii de imagine…pt.ca acestia (ca in acel caz)au pe langa ei cate o fiinta nevinovata (sotie,copil)care nu merita sa sufere inutil pt.unul care minte,inseala,tradeaza si pt.una careia (desi cunoaste situatia lui)prefera sa lase hormonii sa-i dirijeze viata,in locul materiei cenusie…!