Dragostea va fi gasita, orice-ar fi!

8
1518

Dragostea va fi gasita, orice-ar fi! Capitolul2.

 

Eram deja la pragul dintre gimnaziu si liceu. Terminasem cu examenele si eram fericita ca am reusit sa intru unde mi-am dorit, ba mai mult de atat, aveam inca 4 ani minunati de petrecut alaturi de prietena si colega mea de banca, hai sa-i spunem C. Totusi, eram trista pentru ca simteam ca de acum incolo lucrurile se vor schimba. In bine, in rau? Nu as fi putut sa spun atunci, dar stiam ca va fi diferit. Asta stiam cu siguranta, simteam lucrul asta chiar daca nu puteam sa il explic. Totul avea sa fie altfel.


Altfel? Cuvantul acesta imi trezeste in minte amintirea lui. Nu pot sa spun ca a fost prima mea mare iubire, pentru ca as minti. Nu a fost asa. Nu l-am iubit deloc, niciodata, desi mi-ar fi placut sa spun ca prima mea relatie mai lunga de 2 zile s-a nascut din dragoste. El, sa-i spunem.

A era cu cativa anisori mai mare ca mine, si ma simteam flatata ca imi dadea atata atentie.Asa ca, fara sa ii refuz micile atentii, l-am lasat treptat sa se apropie de mine, mai mult dintr-un orgoliu propriu pe care acum nu mi-l pot explica. Stiam ca este genul de baiat care zboara din floare in floare, dar nu-mi pasa, de vreme ce inca de la inceput stiam ca nu simt pentru el absolut nimic… Ziua in care m-a sarutat pentru prima data nu s-a diferentiat cu nimic de celelalte. Nu am notat-o in calendar, nu mi-a ramas adanc intiparita in minte. Iar sarutul nu mi-a trezit nici un sentiment: nu am simtit miile de fluturi in stomac de care vorbeau fetele cand erau indragostite, nici nu m-am simtit plutind de fericire, nu am simtit iubirea pasionala pe care o pun in versuri poetii si cantaretii. De fapt, nu am simtit decat o mare mare dezamagire.

 

Nu eram indragostita nici cat negru sub unghie, dar ma bagasem in joc si trebuia sa joc. Asa ca am hotarat sa las lucrurile sa curga de la sine; de vreme ce avea reputatia pe care o avea de Don Juan, eram convinsa ca in scurt timp se va plictisi de fata mult mai mica decat el, si isi va indrepta atentia inspre alte zari. Daca l-as fi iubit, as fi crezut asa cum cred fetitele naive, ca dragostea mea il va schimba, ca va gasi in bratele mele ce n-a gasit in toate celelalte si ca vom ramane impreuna pentru totdeauna. Dar astea erau doar basme si eram convinsa ca baietii ca el nu se schimba pentru nimeni.

 

Asa ca dupa un scurt timp, a venit la mine si mi-a zis ca vrea sa ne despartim, ca sunt prea mica pentru el si ca  relatia asta nu avea nicio directie. Da de unde! Intr-una din zilele in care am iesit in oras, cateva saptamani mai tarziu, mi-a spus ca sunt diferita de celelalte fete cu care a umblat si ca incepe sa se indragosteasca de mine. Shit! Am zis eu in gandul meu. Planul meu nu continea nici pe de parte treaba asta. Si la naiba, aveam doar 15 ani!

 

Am ajuns acasa seara aia foarte ametita. Nu stiam cum sa procedez. In timpul petrecut impreuna, ma atasasem de el, il consideram un prieten bun. Reusisem sa vad la el calitati pe care altora nu vroia sa le arate si am inteles astfel ca nu e asa de insensibil cum il credeau toti.

 

Am inceput sa ma indepartez treptat de el. Nu mai ieseam asa de mult impreuna, nu mai petreceam timp impreuna, mereu gaseam scuze cand trebuia sa ne intalnim si am ajuns sa ne vedem foarte rar. Totusi el continua sa ma sune in fiecare zi, sa vada ce fac, sa imi trimita mesaje, sa ma caute. Asa ca am realizat ca planul meu nu functiona. Singurul lucru care avea sa il indeparteze de mine era sa il fac sa se simta prost de fata cu prietenii nostri.Mandria lui avea sa fie mai tare decat presupusa dragoste pentru mine si atunci aveam sa fiu libera. Asa ca intr-o seara, pe cand am iesit in oras cu gasca, m-am comportat atat de oribil, incat imi era si mie rusine cu mine. Eram sigura ca de data asta reusisem sa il indepartez si sa il fac sa puna punct relatiei noastre.


Am ajuns acasa cu o durere de cap insuportabila, care mi se tragea probabil de la atata rautate. Am deschis messul si imediat a intrat pe mine C, colega mea de banca. M-a intrebat ce s-a intamplat. Hm…ce ciudat. Nu imi aminteam sa fi apucat sa vorbesc cu ea despre ce vroiam sa fac. Mi-a explicat atunci ca A. a sunat-o si a vorbit cu ea si i-a povestit despre seara respectiva. Am inteles atunci ca il faceam sa sufere. Nu asta imi doream. Imi doream doar ca totul sa se termine. Si atunci am luat prima decizie inteleapta in legatura cu noi: aveam sa ma intalnesc cu el, sa ii explic situatia si sa ii spun ca nu mai putem fi impreuna, dar ca imi doream sa ramanem amici, pentru ca tin la el ca la un foarte bun prieten. Zis si facut! Doar ca presupusa intalnire fata in fata m-a speriat de moarte, asa ca am hotarat sa ma deschid in fata tastaturii de la telefon si sa ii spun toate lucrurile intr-un mesaj. Stiu, nimeni nu merita sa te desparti de el/ea printr-un mesaj. Dar eram speriata, nu vroiam sa il vad ca sufera si nu eram sigura ca intalnindu-ma cu el, as mai  fi putut sa ma despart de el.

 

Imi aduc aminte ca, asa cum stateam cu telefonul in mana, frasuindu-ma, am apasat in cele din urma butonul “Send”. Si pentru prima data dupa mult timp, m-am simtit libera, libera precum o pasare scapata din colivie care putea de acum sa zboare incotro dorea.

Comentarii

Comentarii

8 COMENTARII

  1. […] Dragostea va fi gasita, orice-ar fi! Thu Sep 16, 2010 15:45 pm Dragostea va fi gasita, orice-ar fi! Capitolul2.   Eram deja la pragul dintre gimnaziu si liceu. Terminasem cu examenele si eram fericita ca am reusit sa intru unde mi-am dorit, ba mai mult de atat, aveam inca 4 ani minunati de petrecut alaturi de prietena si colega mea de banca, hai sa-i spunem C. Totusi, […] […]

  2. De specifica ca aceasta este continuarea de la :Si daca zambesc acum, este pentru ca m-ai iubit de la inceput":) Impreuna cu Alin, am decis sa schimbam titlul:)

  3. Buna, ma bucur pentru tine ca ai ales sa te desparti de el, si sa te simti libera.Accept si modul prin care ai ales sa faci asta, printrun mesaj, ceea ce nu intelg este de ce ai ales sa te comporti asa de fata cu toti prietenii, crezand ca acesta este singurul mod "civilizat" de a te desparti de el. Stiu! Varsta! Daca ai fi fost mai mare de ani, cel mai probabilnu ai fi gandit asa, si cel mai probabil nu ai fi procedat asa, pentru ca, dincate observ( regretele pe care l-ai avut dupa…) nu te caracterizeaza si pt ca sochezi dar intrun mod negativ. Bafta in continuare

  4. Ai dreptate, nu m-a caracterizat, dar la varsta respectiva, mi s-a parut cel mai bun mod ca sa il fac sa ma lase in pace:) Asa s-au petrecut lucrurile, asa am gandit atunci si asa am actionat:) Nu sunt neaparat mandra de anumite actiuni ale mele, dar nici nu pot sa spun ca le regret profund, din fiecare lucru am invatat cate ceva:) Mersi de urare, Alina:D

  5. Hei,
    Fac prinsoare pe cat vrei ca tot cu el o Ai ramas  si acum estri femeia implinita, cu un copil, cu un logdnic care te adora si cu o cariera , asa cred!!!!! Pt ca este foarte sugestiv titlul din asa zisul "capitolul I" Sunt curioasa, oare am dreptate ?! ))))

  6. Buna, Alina! Ti-as da indicii, dar ce farmec ar mai avea povestea mea pana la urma? Citeste pana la sfarsit si vei afla daca A. este cel care mi-a furat inima pana la urma sau daca pe parcurs, au avut loc rasturnari de situatie:)\
    O zi buna iti doresc

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.