Dragostea va fi gasita, orice-ar fi!CAPITOLUL 10

4
1290

 

Cand am auzit telefonul sunand, primul gand mi-a zburat la el. Probabil ca iar vroia ca sa ma cheme in oras, sa ma intalnesc cu el si eu nu aveam niciun chef.


Am raspuns. Nu era el, era E.

-Poti fi gata in 20 de minute? m-a intrebat.

-Da, pot, dar unde mergem?

-Nu, nu ai inteles. Iti poti face bagajul pentru o saptamana in 20 de minute?

-Nu cred ca inteleg. Unde se presupune ca ar trebui sa plec o saptamana?

-Pai mergem in tabara la munte.

-Tu nu esti intreaga la minte. Cum adica mergem in tabara la munte? Nu am bani de tabara si ai mei sigur nu o sa imi dea in 20 de minute.

-Nu trebuie sa platesti nimic. Mergem sa il ajutam pe bucatar, si vom lucra o zi si una va fi libera. Vom fi 4 in echipa, noi 2 si Ad. si Z.Deci?

-Deci…Mai am doar 17 minute, pentru ca 3 le-am vorbit cu tine.


A ras si a inchis.

A fost destul de usor sa ii conving pe ai mei sa ma lase. Ii cunosteau pe cei care se ocupau de tabara si m-au lasat sa merg pentru ca nu ma mai vazusera de mult asa de entuziasmata de ceva anume.

 

In scurt timp, am primit telefon de la E. sa cobor. I-am imbratisat pe ai mei si dusa am fost.

In masina erau fetele si conducea B., bucatarul. Pana la tabara ne-am distrat de minune. Am ras, am spus bancuri, am facut poze si am simtit din nou cat de placut este sa fii inconjurata de prieteni.

Inainte sa plec, ma gandisem sa il sun pe A. Apoi am renuntat la idee. Stiam ca nu va fi incantat de lucrul asta si cel mai bine era sa il pun in fata faptului implinit. Dar ajunsa in parcarea cabanei, am coborat din masina si am ramas fata in fata cu el. Eu nu-l anuntasem ca am plecat, dar se pare ca nici el nu o facuse…

Am tras aer adanc in piept…Simteam deja in privirea lui furtuna, dar nu imi pasa. La urma urmei, si el era acolo, si eu nu stiusem…

 

***************

 

-Ce cauti aici? a soptit printre dinti.

-Pai, am venit sa ma distrez. Ca si tine, de altfel, nu?

-Nu am stiut ca vei fi in tabara asta.

-Evident ca nu ai stiut, de vreme ce si eu am aflat cu foarte putin timp inainte sa plec. Si pe tine te-au luat prin surprindere?

 

L-am privit adanc in ochi. Nu a raspuns. Stiam raspunsul. Mingea era acum la mine in teren si aveam de gand sa o pastrez cat se putea de mult.

 

-De ce nu m-ai sunat sa imi spui ca pleci? m-a intrebat.

-Asa cum ai facut-o tu? Eu macar am o scuza, eram grabita, mi-am facut bagajul repede repede, pentru ca ma asteptau jos cu masina sa plecam. Dar tu care stiai de ceva timp si nu ai binevoit sa ma anunti?

-Este cu totul altceva.

-A, da? Adica eu trebuie sa iti dau raportul 24 de ore din 24. Cand vine vorba despre tine, regula nu se mai aplica. Oricum, nu-ti fa probleme. Nu sunt aici sa te sacai. Vei putea face orice iti doresti, fara ca macar sa trebuiasca sa ma bagi in seama. Eu oricum am planuri mari pentru saptamana asta. Am venit sa ma distrez cu fetele, si asta am de gand sa fac.

 

I-am zambit ironic. Clocotea de nervi si o stiam. Dar nu imi pasa. Daca vreodata mi-a pasat, acum nu imi mai pasa. Nu mai vroiam sa fiu carpa lui, sa ii suport toate mofturile si eu sa nu primesc nimic. Saptamana asta era a mea si numai a mea si nici macar prezenta lui nu avea sa schimbe asta.

 

M-am intors pe calcaie fara sa mai zic nimic si am plecat. Nu m-a oprit. Dar i-am simtit mult timp privirea in ceafa.

 

E. mi-a iesit inainte. I-am intalnit privirea si a realizat ca ceva nu este in regula.

-S-a intamplat ceva?

-Nu, E., nu s-a intamplat nimic. Si nici nu o sa se intample. Doar ca am facut o mare prostie. Voi, fetele, ati avut dreptate de la inceput. Nu trebuia sa ma mai impac inca o data cu el. Nu avem nimic impreuna si eu m-am saturat de gelozia lui si de impresia pe care o are ca ii apartin, cu timpul meu si cu tot. S-a terminat. De fapt niciodata nu a inceput cu adevarat. Nu o sa-i zic nimic acum, nu am chef de scene si certuri aici, am venit sa ma simt bine. Dar o sa afle de indata ce vom ajunge acasa.

 

E. m-a imbratisat. Mi-au dat lacrimile.

-Nu ma pot tine de promisiune. Am vrut sa il ajut, sa ma autopedepsesc pentru datile in care m-am purtat groaznic cu el. Dar aroganta lui nu are limite. Am incercat din toate puterile sa-l iubesc si…si…

-Si?

-Si nu-l iubesc. Ba chiar treptat, am ajuns sa-l dispretuiesc, pentru ca stie sa-si scoata foarte bine in evidenta defectele, iar calitatile le tine ascunse intr-un ungher in care nimeni nu are voie sa patrunda. Am crezut ca e altfel, dar…m-am inselat. Nu e. Mi-a ajuns, E., stii? Mi-a ajuns sa depind de un baiat, sa imi impuna anumite lucruri. Nu am nevoie de un el ca sa fiu fericita. Sunt alte lucruri in viata cel putin la fel de importante. Voi, de exemplu. Sunteti foarte importante pentru mine.

 

I-am zambit.

I-au dat lacrimile.

Noi doua eram foarte asemanatoare; doua suflete in cautarea fericirii.

 

****************

 

Zilele treceau in zbor. Eram noi fetele, impreuna si ne distram de minune.

Cand era tura noastra de lucru, totdeauna umpleam bucataria de rasete si voie buna. Gaseam in cel mai banal lucru ceva de ras si ne distram mereu. Ne bateam cu carnea tocata pentru sarmale, ne bateam cu cojile de cartofi, aruncam cu varza, ne stropeam cu apa. Obisnuiam sa dansam in timp ce spalam vasele, ba chiar organizam concursuri de karaoke intre noi. Totul era foarte frumos si distractiv si asta pentru ca toate impreuna stiam sa definim distractia.

 

In zilele noastre libere, obisnuiam sa parasim incinta taberei. Puteam sa facem absolut orice ne doream atunci cand nu lucram si profitam de acest lucru din plin. Mergeam la cascada, ne balaceam in apa rece ca gheata a raului, faceam plaja, radeam, vorbeam, glumeam. Nu ne facusem prieteni noi in tabara, deoarece grupul nostru era complet si nu simteam nevoia sa il largim.

 

Totusi, intr-o seara, dorind sa facem cunostinta si cu alte persoane, am ramas pe veranda cabanei, stand de vorba. Eu si cu Z. ne-am cocotat pe balustrada, si fetele stateau in picioare si pe jos in fata noastra. Cineva tocmai povestea ceva extrem de interesant, cand a aparut A. Era prima oara cand venea intr-un grup in care eram si eu; nu ne vorbisem deloc de la intalnirea noastra din prima zi din parcare. Dar el nici nu m-a bagat in seama. Totusi, a decis ca cel mai potrivit lucru era sa se lege de Z. S-a facut ca o impinge de pe balustrada pe spate. Culmea ironiei este ca ea chiar s-a dezechilibrat si din instinct s-a prins de mine. Eu, luata total prin surprindere in aceasta ambuscada, am cazut pe spate, cu capul in jos. Pentru cateva secunde extrem de lungi nimeni nu a mai scos niciun sunet. Toti erau foarte speriati, deoarece eu nu miscam si credeau ca am patit ceva foarte grav.

 

Eu, dorind sa rup tacerea penibila care s-a asternut, si pentru ca stateam  intr-o pozitie extrem de comica, am inceput sa rad foarte tare. Toti care erau in jurul meu au ras usurati impreuna cu mine si au venit sa ma ajute sa ma ridic.

El era singurul care privise scena de la departare si nu schitase niciun gest sa vina sa ma ajute sau sa isi ceara scuze pentru cele intamplate, deoarece accidentul se petrecuse din cauza lui.

 

"Deci, iubire, vrei razboi? Pentru ca ador provocarile!"

 

*****************

 

Se spune ca razbunarea este arma prostului.

Se spune ca nimic nu este mai dulce decat razbunarea.

 

Ei bine, habar nu am cine are dreptate, pentru ca eu renuntasem la ideea razbunarii. Asteptam cu nerabdare sa se scurga si ultimele 2 zile ramase din tabara pentru a putea avea o discutie serioasa cu A. si pentru a lamuri lucrurile. Nu vroiam sa provoc alte certuri, nu vroiam sa pun paie pe foc, vroiam sa vorbim si sa hotaram cum vom actiona de atunci inainte.

 

Dar in penultima zi de tabara am observat o forfota neobisnuita. Toata lumea discuta, susotea si in momentul in care incercam sa aflu ceva, lumea refuza sa mai vorbeasca. Toti se uitau ciudat la mine, de parca savarsisem nu stiu ce crima, dar eu nu ma stiam vinovata de nimic, doar daca…

 

Am luat-o la fuga pe alee inspre cabana fetelor. Am intrat fara sa mai bat la usa exact cand se imbracau sa iasa. Era ziua noastra libera si aveam planuri sa mergem intr-o expeditie in padure.

 

-Vreau sa stiu ce se intampla! am spus hotarat.

Au schimbat o privire fugara, care totusi nu a lamurit situatia. M-am interpus intre ele si usa de la iesire:

-Ori imi spuneti acum, ori stam aici toata ziua pana va decideti.

-Aaaa., a inceput E. Este posibil sa fi incercat sa iti luam apararea.

-Da, da, asta am facut, ti-am luat apararea, au aprobat-o celelalte.

Am simtit cum mi se incetosase privirea. Nu eram sigura ca vroiam sa stiu ce intelegeau ele prin "a-mi lua apararea".

-Ce ati facut?

Amutisera. Nu stiau cu ce sa inceapa si de unde sa inceapa. Ad. a prins curaj.

-A fost ideea mea. Stiu ca ne-ai zis ca nu vrei scandal sau certuri dar ne-am gandit ca de vreme ce noi vom fi faptasele tu nu vei avea nicio legatura… Si ne-am razbunat putin pe A. pentru toate cate ti-a facut.

Un zambet strengar imi aparuse pe buze. Sincer, ideea nu imi displacea. Totusi rezultatul fusese un dezastru. Am redevenit serioasa.

-Detalii! Vreau detalii.

Z. tacuse pana atunci. Dar se hotarase intr-un final sa deschida gura.

-Ieri, in timp ce tu spalai vasele si toti din tabara erau in sala de sport, am prins un moment bun, si ne-am furisat afara.

-Cu un tub de ketchup…

-Da, cu un tub de ketchup… Am furat cheia de la camera baietilor si am intrat…, a continuat ea.

-I-am gasit usor patul si bagajele, a zis E. Am zarit un tricou cu care il vazusem imbracat si l-am umplut de ketchup…si…

-…si, a continuat Ad dintr-o singura suflare, am impaturit tricoul si i l-am bagat sub perna.

O fractiune de secunda s-a lasat liniste. Toate asteptau sa imi vada reactia.

 

M-a pufnit rasul. Aveam in minte imaginea lui A. intinzandu-se in pat si punandu-si capul pe perna. Dar, surpriza…Si inca ce surpriza…

Comentarii

Comentarii

4 COMENTARII

  1. :))))) foarte frumos …. stai linistita ca nu merita nici cea mai mica atentie cei ca el. ai sa iti gasesti jumatatea, fiecare are o jumatate undeva in lumea asta ! doar ca nu trebuie sa te incapatanezi sa o gasesti…te va gasi ea pe tine cand te astepti mai putin !

  2. hei, eu nu inteleg de ce toata lumea se susotea…..catia ani aveati la momentul respectiv, in clasa a X ? pai astfel de glume s-au facut din todeauna, mai ales in tabere , si multe alteleeeeeeeeee !!!!!!!!! Eu am facut cateva la bunici, in liceu fiind……( asta intr-o vacanta de vara) dar asa ceva chiar nu se  povesteste :))))))))))))) Mie nu mi se pare ca A ar fi facut cine stie ce…dupa cum zice "smn" , ca cei ca el nu merita nici ce-a mai mica atentie, – ei da?! dar ce-a facut!!! Il pui tu intr-o situatie anume, deoarece la momentul respectiv, chiar nu iti pasa, nu mai aveai chef de el…desi….paote tot cu el ai ramas pana la urma ….cine stie …

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.