Dragostea va fi gasita, orice-ar fi!CAPITOLUL 7

-E noapte.

-Stiu.

-Imi place sa merg cu trenul noaptea.

-Si mie. Auzi, cum ziceai ca te cheama?

-ce conteaza, seara asta suntem doar doi calatori aflati in acelasi tren. La una din statiile urmatoare unul dintre noi va cobori, iar celalalt va merge mai departe.

-Da, mi-ar placea totusi sa imi aduc aminte de tine.

-Pai nu vad ce te impiedica.

L-am sarutat. Pe buze. Fara sa zic nimic.Am continuat apoi sa privesc pe geam, in noapte. Intunericul ma inconjura si gandurile imi alunecau pe o panta dureroasa.

"Of, nu tu din nou. Iesi o data din mintea mea!"

M-a privit lung. Nu l-am vazut. Stiam ca prietena lui este in compartiment. Dormea. Nu mi-a pasat. L-am sarutat si el nu m-a oprit. Nici macar nu a reusit sa articuleze vreun cuvant.

-Cati ani ai?

Am ras.

-Mai conteaza?

-La ce facultate esti?

L-am privit o secunda, apoi am inchis ochii. Nu i-am raspuns. Am simtit o groaza dureroasa alergandu-mi prin vene. Cand in final l-am privit, fata imi era descompusa de teama.

S-a speriat.

-Ai patit ceva?

Am tacut. Cum sa explici unui strain un sentiment ce nici tu nu il poti intelege?

-Nu. Voi fi bine. Maine. Maine voi fi bine.

-In sfarsit am ajuns! Ne vom distra grozav weekendul asta la Arad. Am atatea locuri sa iti arat.

R. deborda de energie. Normal. Ea nu is petrecuse toata noaptea in vagon pe culoar, stand de vorba si sarutand un strain. Ba chiar se bucurase si de locul meu in tren si dormise tun pana dimineata.

Privirea imi era incetosata. Capul il simteam greu ca de plumb. Ochii se incapatanau sa se inchida. Mintea era blocata undeva intre intuneric si lumina.

-Acestia sunt unchii mei! am auzit ca prin ceata. Au venit sa ne ia de la gara si sa ne explice cum e treaba cu tramvaiele pe aici.

Cred ca am reusit sa schitez un zambet. Cel putin am incercat. Nu-mi doream decat un loc unde sa ma intind. Tare, moale, nu mai conta. Simteam o durere in tot corpul. Si desi nu intelegeam de ce, stiam ca nu are legatura cu oboseala. Totusi picioarele amenintau sa nu ma mai asculte, asa ca ajunsa in tramvai, am fost recunoscatoare ca la ora 6 dimineata oamenii inca dormeau si eu puteam sa iau loc pe unul din scaunele prea putin comfortabile.

R. nu se ma oprea din trancanit. Despre masini, despre baietii, despre gasca cu care venisem la conferinta, despre prgramul din zilele alea, despre unchii ei, despre ea.

\"Mai taci din gura! Ma doare capul!\"

Totusi, am lasat-o sa vorbeasca in legea ei. Dadeam uneori afirmativ din cap ca sa vada ca aud ce spune. De fapt nu auzeam. Eram obosita. Fizic si psihic.

-Am ajuns, am auzit-o spunand.

Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este ca ma afundam intr-o perna care mirosea a busuioc si eram acoperita cu o patura mult prea aspra. In alte conditii nu as fi putut adormi. Acum, mirosul de casa batraneasca ma invaluise complet si ma cufundase intr-un somn adanc, fara vise

"Urasc locurile aglomerate."

Eram impreuna cu R. in parcarea Salii Polivalente din Arad. Eram mult mai bine dispusa decat fusesem cu cateva ore in urma cand am ajuns in oras. Reusisem sa dorm vreo 3 ore si acum singurul lucru pe care mi-l doream era sa ajungem la conferinta. Totusi ajunsesem mult prea repede si trebuia sa mai asteptam in jur de o ora, asa ca impreuna cu R. am decis sa ne plimbam prin parcare (da, stiu, ce mod placut de a ne petrece timpul, nu?) si sa vedem cate masini au venit din judetul nostru.

-Hmm…Nu sunt prea multe, eu am numarat cam 3.

-Eu sincer, niciuna. unde le-ai gasit pe…

Sunetul claxonului imi ingheta cuvintele pe buze si R. se facuse alba ca varul. Ne-am intors, inca speriate. Ne claxonase o masina verde, cu un numar pe care nu-l mai vazusem niciodata. Instinctiv, amandoua am vrut sa ne indepartam. Atunci l-am vazut iesind din masina. Era G. Nu-l mai vazusem din toamna, de la ziua prietenei mele E. si nu aveam nici cea mai mica idee ca si el venise la Arad.

Mi-a facut cu ochiul. I-am zambit.

-Ce faceti aici? am intrebat stupid.

Era evident ca venisera la conferinta, ca si noi. Am rosit.

-Pai ce poate fi mai distractiv decat sa sperii doua fete dragute?

Atunci a coborat cineva din dreapta. Am simtit ca mi se taie picioarele. Era A. Nu il mai vazusem din iarna, de la iesirea la Brasov cu gasca.

"Super. Chiar grozav. Nu scap de tine nici aici."

De pe bancheta din spate a masinii au coborat 3 fete. Privirea mi s-a incetosat. Ce ar fi cautat 2 baieti cu 3 fete la asa o distanta daca nu ar fi avut nicio treaba cu vreuna dintre ele? Gandul asta a facut sa-mi creasca tensiunea. Nu-mi doream decat sa plec de acolo si sa ii las pe cei doi cu prietenele lor.

-Ea e O., ea este M., si ea este AM, i-am auzit vocea lui G. ca prin vis facandu-ne cunostinta cu cele 3 fete.

Imi aduc aminte ca am dat mana cu toate, am bolborosit ceva cum ca imi pare bine, am luat-o pe R. de un brat si ne-am indepartat.

-Ce-a fost asta? m-a intrebat R. in timp ce ne plimbam printr-un parculet.

-Nimic. Ce-a fost?

-Parca spuneai ca nu simti nimic pentru A.?

-Of, ia mai lasa-ma, am repezit-o eu. Nu stii ca oamenii vor intotdeauna ceea ce nu pot avea? Cand l-am avut nu mi-a trebuit, acuma parca l-as vrea inapoi.

-Bine, dar nu l-ai vazut cum se uita la tine?

-Sincer, inconjurat de atatea fete, nici macar nu cred ca se uita la mine.

-Esti geloasa! a ras.

Nu am negat. Totusi nu eram geloasa. Uram gelozia. Si ironia sortii este ca el ma invatase sa o urasc. El era cel gelos mereu. Eu eram cea cu datul explicatiilor. Nu, nu eram geloasa. Eram furioasa pe mine ca nu stiam ce imi doresc.

-La naiba, R., simt ca o iau razna!

Comentarii

Comentarii