Am vrut sa ma rup de tot,de realitate si de lumea care ma inconjoara.
Am vrut sa uit ca durerea doare si ca ma apasa atat de profun.
Ca imi rupe inima cu atata putere dar intr-un mod incetinit pentru a simtii eu fiecare ruptura.
Am vrut sa uit de ochii lui si sa ma refugiez in mine,am vrut sa sper ca si maine e o zi si poate in acea zi va rasarii soarele.
Dar am mai sfasiat o speranta am mai trait o dezamgire mi-a mai curs o lacrima in care am pus atata suflet.
Mi-e teama ca atata apa pura va sterge albastrul delicat din ochii mei,mi-e teama ca atatia spini ascutiti vor ucide inima mea si atunci voi ramane doar o amintire dintr-o poza,un parfum purtat de adierea usoara a vantului.
Mi-e teama ca nu am sa te mai vad,ca nu am sa-ti mai simt pielea delicata atingandu-ma,mi-e teama ca buzele tale imi vor uita gustul dulce.
Si nu intelegi de ce nu vezi copilul din mine care tanjeste dupa niste maini calde care sa-l protejeze,si buzele mele tremura acum,pentru ca simt o adiere rece pe sirea spinarii,si imi e teama,imi e teama de singuratatea asta care ma apasa,si strig,dar tu nu ma auzi,parca ai avea urechile astupate si plang in tacere si tu nu ma vezi nu ma simti,tu nu esti aici.
interesante cuvinte:)in ele ma regasesc…sunt niste momente prin care trecem fiecare…excelent…rebeca
Multumesc Rebeca,ai dreptate sunt momente prin care trecem toti.Unii le simtim mai intens altii nu…dar viitorul e cel mai important
frumoase cuvinte….se pot regasii in sufletul fiecaruia,fiecare din noi a trait macar odata in viata…o "dezamagire"in dragoste,felicitari
multumesc