Durere groaznica….

 …..Desi este 25 Decembrie, si ar trebui sa fie o zi frumoasa, plina de iubire si fericire alaturi de cei dragi, pt mine… nu este decat o zi plina de suferinta, ca si multe altele de pana acum! Desi am citit foarte multe povesti de aici, iar in unele chiar m am si regasit, nu am avut niciodata curajul sa imi public si eu povestea… poate de teama de a nu fi judecata mult prea aspru.. insa chiar nu my rezist, si desi am ajuns la capatul puterilor… am sa imi scriu toata durerea… 

  Totul incepea acum 3 ani si aproape 2 saptamani… cand pe un site de socializare.. l am intalnit pe Catalin. Pe atunci avea o relatie cu un baiat de aproape 3 saptamani insa nu era nimic serios din partea nici unuia (ne am despartit dupa revelion). La jumatatea lui ianuarie m am intalnit prima oara cu Catalin… ne am cunoscut, am vbit… iar la urmatoarea intalnire m ai exat pe 18 ianuarie 2009 am inceput sa formam un cuplu. Un cuplu cu peripetii pot spune sau nu stiu cum… La inceput eu stiam ca el are 21 de ani, si ca se numeste Robert… iar eu in feb implineam 18 ani… Ne am inteles bine, ne si ciondaneam ca orice cuplu, insa nu mi am dat seama niciodata cate minciuni aveau sa se ascunda in spatele lui. Nu mi am imaginat dragi oameni niciodata cum si cat poate sa minta acest om… dupa 7 luni am aflat ca defapt il chema Catalin si ca defapt el abia implinise 18 ani in vara aia… am ramas socata ( si au m ai fost si multe alte minciuni la momentul ala, cum ca el ar mai avea o sora si defapt nu exista asa ceva, k ai lui sunt despartiti si nu era asa, k tatal lui era director nush pe unde, si multe alte minciuni de genul asta) dupa toate astea l am rugat sa imi spuna adevarul… a venit la mine acasa ma rugat, ma implorat sa il iert, mi a povestit totul si am mers mai departe.

puteam sa jur in ciuda tuturor lukrurilor k omul asta chiar ma iubeste si k nu ma poate insela niciodata. Dupa un an…. de cate ori ne certam nu mai ma suna cu zilele, astepta numai eu sa il caut… ceea ce si faceam. Eu sufeream de fiecare data, plangeam, nu imi ardea de nimic… si il cautam pe el caruia nici nu ii mai pasa de mine… dupa aproape 2 ani.. a terminat liceul, i am cautat de munca, sa angajat si a inceput cu cluburi, cu prieteni care nici macar nu vroia sa auda de ei, ar fi stat cu mine zi si noapte, incepuse sa ma jicneasca, sa ma raneasca din ce in ce mai tare, telefoane inchise in nas… pana la urma am petrecut sarabtorile impreuna… chiar daca anul trecut de craciun il sunau tot felul de fete si el zicea k ca greseala si ele tot insistau si stiau cum il cheama… ( ma durea foarte mult pentru ca eu chiar investisem niste sentimente, am facut multe lukruri pentru el… care poate nu sunt importante pentru unele persoane insa pentru mine chiar au contat si poate din cauza asta sufar asa de tare… pentru k ajunsesem sa il spal la cap, ii faceam manechiura, il barbieream, ii spalam hainele knd ma duceam pe la el cu tote ca statea cu ai lui… nu stiam ce sa mai fac  sa fie bine….) dpa sarbatorile din 2010 2011… pe 11 feb ne am certat si ne am desp…. o luna de zile  nu i am rasp la nici un tel.. iar 5 luni am vbit, si ma cauta,

vroia sa ne impacam… intr un final ne am impacat pe 2 iulie… am fost la mare impreuna, toate bune si frumoase… ne intelegeam cat de cat mai bine… insa dpa ce ne am intors de la mare ne certam in continuu… mereu mereu, zi de zi. Eu .. ca sa nu mai stam atata timp despartiti il cautam mereu sa ne impacam, sa vbim sa ne rezolvam situatia, k sa nu ne mai certam… ne impacam kte va zile el iar cu prietenii… in ultima perioada prietenii devenisera sfintii pentru el…. Acum la jumatatea lunii noiembrie anul asta… 10 zile ne am inteles de minune.. chiar kredeam k poate o sa ne fie si noua bine.. dar de unde.. pana a luat salariul si sa dus cu prietenii lui sa i bea… m ai nou capatase si acest obicei… si tot imi repeta knd ne certam k el are pe alt cineva.. si tot asa… pe 1 dec ne am certat, speram sa fie o cearta ca celelalte… insa nu fost asa… nici macar pe 6 dec cand a fost ziua mea nu ma sunat sau sa imi zica macar la multi ani… am fost la el la munca, ma umilit intr un ultim hal… plangeam in fata lui in mijlocul drumului si el nici nu ma baga in seama… mi a spus k are pe altcnv… a sunat o pe maicamea k sa scape de mine… dupa cate va zile i ar l am cautat sa vbim poate salvam ceva, poate putem sa rezolvam ceva… el nimic… vroia sa luam o pauza… nu il mai interesa persoana mea.,… niciodata de la el nu auzisem asa cva… nu imi venea sa kred pana knd acum 2 saptamani dupa ce mi a zis sa luam pauza… l am sunat si imi vbea frumos, mia zis sa ne impacam… si knd l am sunat dupa cate va minute imi vbea ca la ultimul om… mi a spus k el mai sta cu inca 2… ca eu il disper, ca il sufoc, ca sa saturat de mine… si a inceput sa ma faca nebuna… sa ma jicneasca…. eu plangeam, ma dureau atat de tare vorbele lui… si mi a spus sa il las in pace sa nu il mai caut niciodata. Asa am si facut, cu ajutorul alor mei, m am abtinut sa nu mai plang si sa nu il mai caut, insa el are sa imi dea vreo 6 milioane pt k inainte de sarbatori l am imprumutat sa isi ia geaca si ghete… si sa nu il mai sun eu… l au tot sunat ai mei… si pe ei ii tot amana k aduce banii si tot felul de lukruri de genul asta… pana knd l am sunat eu si l am intrebat daca mai are bani sau nu sa nu isi mai bata jok si de ai mei… si a zis k nu… si k el nu are pe nimeni.. k poate ne impacam… dar eu stiu k atunci knd un om vrea asta insista face tot posibilul dar el nimik… doar ma face pe mine sa sufar….

    Stau si plang in continuu si nu imi arde de nimic, de nici o sarbatoare, de nici un revelion… parca sunt pe marginea unei prapastii din care nu ma pot salva… imi este asa de greu… ma doare atat de tare… 

    Stiu k sunt si am fost o proasta… si k nu se merita…

Ajutati ma si pe mine cu sfaturi!

Va multumesc! 🙁

Comentarii

Comentarii