Sunt intr o situatie de a dreptul dureroasa.simt ca nu mai am puterea sa merg mai departe cu cat timpul trece.am 28 de ani si sunt maritata de 7 ani.de la inceput am fost uimita dar pentru ca il iubesc am lasat totul de la mine..acum ma sperie gandul ca nu voi mai putea face fata.dar sa va spun de la inceput.. acum 7 ani m am mutat cu chirie pt prima oara ca sa fiu aproape de primul meu job. asa mi am intalnit sotul.statea si el in acelasi apartament. e cu 9 ani mai mare decat mine.timp de un an ne intalneam numai la bucatarie vorbeam una alta si nimic mai mult.asa am hotarat sa ne casatorim cu toate ca nu realizam ca inca nu il stiu cum trebuia.la inceput nu ma ingrijora ca el lucra numa vara si fara carte de multa iar iarna din noiembrie si pana in aprilie sau mai fiindca nu si gasea de lucru.nu ma ingrijora pentru ca si eu lucram si nu se simtea lipsa.a trecut ceva timp am ramas gravida atunci am realizat ca e bine sa i spun sa incerce sa faca ceva cu asta.mereu ma lua ca el atata poate atata face.am lasat iar de la mine.am nascut am realizat pentru prima oara greul in sensul ca am un copil si nu puteam sa i ofer strictul necesar.ma tot rugam atunci de el..nevoia m a facut sa ma duc la munca si sa l las pe sot impreuna cu micutul.el nu zicea nimica.asa a continuat pana acum 2 ani cand am intalnit un baiat E.
suntem amici si nimic mai mult.ma respecta il respect de cand acum un an a avut o tentativa sa mi spuna ca ii place de mine si ca ma va astepta mereu.dar am continuat sa vorbim.e un om simplu harnic care a realizat pt el ceva in viata si nu a lasat timpul sa treaca.apreciez ca i place sa munceasca.anul trecut sotul meu n a lucrat decat o luna din tot anul.asta pt ca iar a trbuit sa plec eu pt ca banii pe care i a facut el nu ne ajungea decat pt cateva zile..anul asta am o frica ingrozitoare.copilul meu la vara face 4 ani si in toamna il duc la gradinita. oare cum pot de una singura sa intretin in continuare 2 persoane? mereu ii dau ponturi sa se angajeje si nu vrea nu stiu ce sa mai fac.il iubesc dar cand ma gandesc ca micutul meu va duce lipsa de strictul necesar ma doare sufletul.ma gandeam sa ma despart de el si sa merg la E.asa se va echilibra balanta si voi putea sa petrec mai mult si cu micutul meu. ma doare sa lupt in neant.parca asa simt.am realizat ca degeaba iubesc daca am copilul care are multe lipsuri.am nevoie de un sfat.credeti ca se merita sa continui?
cand l am intrebat pe sotul meu cum o sa fim peste 10 ani el simplu mi a zis ca eu o sa muncesc pentru amandoi ca el o sa fie prea batran sa munceasca.ma tot intreb daca ce ma gandesc e bine.imi iubesc sotul dar vad ca nu mai pot sa rabd.cu E mult mai bine.asa nu va mai fi toate pe mine.voi ce credeti? stiti vreo solutie? va multumnesc.
Sotul tau daca te iubea cu adevarat muncea si isi rupea si mainile ca tu si micutu vostru sa aveti tot ce va doriti..Insa sotul tau a prins o chestie ce-a zis las ca nevasta-mea munceste si eu stau bine mersi.Deci in concluzie nu-i pasa, da este foarte greu sa cresti un copil..Insa tu trebuie sa ai taria sa-ti strangi niste bani de oparte si sa-l lasi el iti aduce numai suferinta..Nu merita sa suferi pentru cineva care nu te iubeste si te i-a dar o sluga…Pup si fii puternica esti tanara inca:*:*
asa este cum zice si alina, daca era un sot iubitor, nu neaparat de tine dar de copil, se ducea si muncea pana numai putea, nu pot sa iti zic eu sa nu mai stai cu el, dar daca el nu se schimba si e delasator,faci cum iti spune inima, pana cand o sa mai poti si tu?
Draga mea, nu te sfatuiesc sa divortezi, dar trebuie sa fii ferma! Da-i sotului tau ultimatum, daca pana in data de…… nu isi gaseste de munca, tu vei divorta de el. iti spun din experienta, ca are efect, numai ca nu stiu si cat o sa tina. Daca pe langa faptul ca nu-i place munca, mai are si patima bauturii, nu e bine deloc. Tot din experienta stiu ca batalia cu bautura, din start e una pierduta. Eu am divortat dupa app 20 ani de casnicie, din cauza bauturii, si a faptului ca nu vrea sa se duca la munca, ba ajunsese de fura si vindea pe ascuns , din casa pentru a face rost de bani, pt bautura. La fel ca tine eram singura dincasa care munceam, aveam o fiica minunata, la liceu, si ma luptam singura cu toate datoriile. Am luptat 10 ani , sa mentin familia, cu bautura, dar m-a invins, si am vazut ca bautura invinge in 99% din cazuri. Ai grija totusi, cu acest E. Ca sa scap de sot, dupa ce divortasem deja, m-am aruncat in bratele altui barbat, fara sa-l cunosc bine,………….. si am gresit. Era total diferit de mine, gandeam diferit, era gelos pe fiica ,mea, desi avea si el un copil care era la mama lui, in acelasi oras. Dupa app 6 ani, am divortat si de el. Nu se putea trai linistit, erau tot timpul discutii , care degenerau in certuri. Nu a fost violent fizic, dar ….. ideile erau total diferite, si oricat as fi vrut, nu am putut sa be adaptam. Deci, daca nu se duce la munca, TU DECIZI! DACA CREZI CA POTI, MERGI MAI DEPARTE, DAR, ITI SPUN CA 90% NU SE V-A SCHIMBA, SI TU VEI FI CEA CARE TRAGE GREUL, , RAMAI CU EL, CU SOTUL! DACA NU MAI POTI, VEZI DE VIATA TA, DAR , AI GRIJA, SI NU TE ARUNCA CU OCHII INCHISI, SI CU CAPUL INNAINTE. ORICUM , CEI CARORA NU LE PLACE SA MUNCEACA, DE TINERI , BATRANI NICI ATAT! DAR AI GRIJA SI CU CELALALT, POTI DA 'DIN LAC, IN PUTZ' CUM ZICE ROMANUL.
Buna! Are dreptate Mariana,cine nu este invatat cu munca nu v'a munci niciodata,un om activ nu poate astepta la o femeie indiferent ca o iubeste sau nu,ii place munca si el asa simte ca traieste.Aici nu poate fii vorba nici pe departe de iubire,omul asta este un parazit,nu se respecta pe el insasi.Am parasit si eu un astfel de om,daca vrea sa moara sa o faca el,eu nu aleg sa mor linga un om de genu' asta.Iubirea este ceva trecator,responsabilitatea trebuie sa o ai toata viata,indiferent ca vb de femeie sau barbat,dar cand mai sunt si copii la mijloc….mai bine singura,muncind pentru tine si copilu tau,dar nu pentru trintor.