e greu sa uiti pe cineva……pentru care nici macar nu sti ce simti

7
1263

 

Am sa continui povestea mea,ce am scris-o acum un an,cam pe aceeasi vreme….

nu pot sa il uit!!!!

Povestea mea…cam complicata…totul a inceput intre mine si Razvan dintr-o joaca de copii, eu aveam 16 ani iar el 24…eram intr-o zi de vara in parc, cand, el mi-a propus sa facem un pariu, iar daca eu pierd pariul, fac ce vrea el, iar daca el il pierde face ceea ce ii spun eu…si bineinteles ca am pierdut…ceea ce vroia el sa fac era sa merg sa ma intalnec cu el,eu nu am vrut la inceput cu toate ca il placem de ceva timp,a urmat o perioada in care el ma tot sicana ca nu ma tin de cuvant, si ca nu sunt corecta ca nu respect pariul.asta, pana intr-o zi in care am zis ok, hai ca ne intalnim..ne-am intalnit la el acasa, a fost o seara de neuitat, chiar si acum dupa 8 ani imi reamintesc ca si cum ar fi fost ieri…

Au urmat alte intalniri, eu eram tot mai indragostita de el, iar el…nu stiu nici in zia de azi ce a simtit sau ce simte pentru mine…el avea in momentul respectiv o relatie cu o fata de vre-o 4 ani..si, coincidenta, pe fata respectiva o chema tot daiana…asa a vrut viata..au urmat cateva luni bune de intalniri,pana cand a plecat in italia la tatal lui.credeam ca totul sa terminat, pana, in ziua in care sa intors.ne-am revazut, am vorbit si am reluat si intalniriile.intr-e timp eu eram deja intr-o relatie, dar, lui niciodata nu ii puteam spune nu..stia cum sa imi vorbeasca, ma citea ca pe o carte deschisa,nu puteam sa imi ascund emotiile in fata lui,pentru ca isi dadea seama imediat.dupa un dimp sa despartit si el de iubita lui, si eu la fel, ne intalneam in continuare,dar, la fel, fara ca nimeni sa stie.a urmat o alta plecare de a lui in care eu am cunoscut un alt baiat,totul a decurs ok in relatia mea, pana a reaparut el…si, din nou ne-am reluat intalniriile, eram constienta ca nu e bine ceea ce fac, dar, cum am mai spus, era o persoana careia nu ii puteam spune nu…pana intr-o zi cand am spus gata…nu ii mai raspundeam la telefon, nu mai mergeam in cartierul unde sta el si mama mea…evitam tocmai ca sa nu ma intalnesc cu el.intre timp m-am casatorit, am un baietel de 1 anisor, m-am mutat in belgia, iar, in vara cand am fost in tara,l-am revazut…inima a inceput sa imi bata FOARTEE tare,el, ma vazut, nu a fost sigur ca sunt eu, a mers cu masina pana la capatul strazii, sa intors sa ma vada..a mers acasa, a laat masina si sa intors pe jos, si a venit la mine, zambind, mi-a facut cu ochiul, si ma intrebat ce fac, daca sunt bine…eu iam raspuns ca da…au urmat si alte intalniri, cu zambete de la distanta, si batai de inima, dar,doar atat…imi iubesc sotul, imi iubesc copilul, dar, nu pot sa il scot din cap pe Razvan…poate ca sa purtat prea frumos cu mine..oricum a fost ceva ce nu voi putea uita niciodata…si,cred,ca de fiecare data cand il voi vedea voi simti ceva special..ni stiu ce sa fac..simt ca nu mi-am luat adio de la el…as vrea sa pot merge acum in tara, sa merg la el, sa il sarut, asa de adio…ce sa fac???

 

Am primit cateva,sfaturi,raspunsuri….a fost totul bine,m-am resemnat la un moment dat…a trecut iarna….a venit primavara si in sfarsit mult asteptata vara…am mers din nou acasa,in Romania.Primele 2 zile,nu l-am vazut…imi doream foarte mult sa il vad,stiind ca sunt `aproape` el…intr-o zi eram in parc,l-am vazut trecand pe strada,numai eu l-am vazut….am crezut ca o sa cad din picioare….am inceput sa tremur,parca aveam un mare nod in gat,iar picioarele mi s-au inmuiat…as fi dat orice sa merg la el,macar sa il salut,si totusi nu m-am dus.Urmatoarea zi ne-am vazut fata in fata,intamplator,pe strada…in momentul in care ne-am uitat unul in ochii celuilalt a fost ceva de nedescris,nu am mai patit asa ceva niciodata,ma intrebat zambind ce fac,cu greu am reusit sa scot un sec <bine>…Dupa cateva zile,am plecat de acasa spre o prietena,trecand prin fata blocului lui,il vad ca se da jos din masina,ma vazut,ne-am salutat iar in urmatoarea secunda cand m-am uitat in oglinda l-am vazut cum alerga dupa masina…m-am oprit,a urcat si am vorbit cam 10 minute,ca 2 buni amici….sincer ramasesem umpic dezamagita,asteptam mai mult…dar am ramas cu asteptarea pentru moment.Urmatoarea data cand ne-am intalnit pe strada ma intrebat daca ii pot da numarul meu de telefon,bineinteles ca i-am spus daaa,si i l-am dat,spunandu-mi ca ma suna seara.In acea seara am iesit cu niste prietene la un suc,asteptand sa ma sune…era deja 23.30,eram convinsa ca nu va mai suna,cand,imi suna telefonul.Era el…tremuram,chiar daca nu il aveam in fata mea…am vorbit si stabilisem ca ne vedem in jumatate de ora unde ne intalnisem zilele trecute.Ok,zis si facut,merg la intalnire,el vine,se urca langa mine in  masina,si din nou,cam 20-30 de minute am vorbit despre noi,despre ce facusem in cei 3 ani in care nu ne-am mai prea vazut si vorbit..la un moment dat el imi pune mana pe picior,iar eu pun mana mea peste a lui…am mai ramas asa,vorbind inca putin,dupa care el imi spune ca trebuie sa plece…i-am spus ok…daca chiar nu mai poti sta,te inteleg,batand apropo ca poate are o relatie si trebuie sa mearga la respectiva…la care el mi-a spus,nu,nu trebuie sa dau raport trebuie doar sa merg pana la un prieten apoi acasa…ok,mi-a spus noapte buna,ne mai auzim iar cand credeam ca se va ridica si va pleca,sa intors,ma luat in brate si ma sarutat asa cum nu a mai facut-o niciodata…pluteam de-a dreptul…era ceva mirific…care din pacate nu a durat decat 2-3 minute.

 

Urmatoarea zi,dupa masa ma suna,daca vreau sa ne vedem,sa vorbim…normal!!! am mers si am stabilit o intalnire pentru seara…fiind in acelasi loc,credeam ca iar vom sta in masina la povesti.Am plecat spre casa,fericita ca l-am vazut macar 5 minute,nu am apucat sa ajung acasa ca imi trimite mesaj ca abia asteapta sa ma tina in brate,sa ma sarute,sa ma inebuneasca….nu imi puteam dori altceva….eram in al 9-lea cer…seara ne-am intalnit,am mers la el acasa,si sa intamplat ceea ce ne doream amandoi…in momentul in care am ajuns la el acasa,ne-am sarutat ca doi nebuni,apoi,ne-am oprit,ne-am uitat unul in ochii celuilalt si ne-au dat lacrimile…nici unul nu avea curaj sa zica nimic….a fost singura data in care sa intamplat ceva intre noi in aceste 2 luni cat am stat in Romania,dar imi trimitea zilnic mesaje care nu as fi crezut niciodata ca el ar putea sa imi scrie nu numai mie,oricarei fete…el pare genul de om dur…mai smecher,dar anul acesta mi-a demonstrat contrariul…in fiecare zi imi trimitea mesaje de buna dimineata,sa trezit frumoasa mea,si ce face comoara mea,deabea astept sa te vad,sa te sarut….si asa mai departe….a trcut concediul,si am plecat……ajunsa acasa,cu sufletul sfasaiat de dor…de dorul lui….ma uscam pe picioare…timp de o saptamana ii trimiteam aproape zilnic mesaje lui Razvan insa fara nici un raspuns…refuzam sa cred ca odata cu plecarea mea,sa terminat tot ceea ce sa creat intre noi….niciodata nu am fost asa deschisi si dragastosi, ca in astea 2 luni…si tin sa precizez ca intre noi e aceasta <relatie> de 8 ani….pana intro zi cand primesc un mesaj scurt,adevarat dar in acelasi timp dureros…<Ce mult te doresc,dar….> mi-am dat seama ca si el sufera…sau cel putin asa credeam…i-am spus ca si mie imi e foarte dor de el dar din pacate nu avem ce face..si ca poate totusi intro zi ne vom revedea aici sau in romania…au urmat multe mesaje frumoase…dar unul mi-a ramas intiparit in minte <abia astept sa te tin in brate…te vreau toata sa fi doar a mea!> nu stiu la ce sa referit,si sincer nu am avut nici curaj sa il intreb…intr-o zi primesc un mesaj care mi-a dat speranta….Frumoasa mea,sper ca in maxim 2 saptamani sunt in belgia….nu imi venea sa cred,speram dar cam atat..si totusi a venit,avea ceva treaba,nu pe langa mine,ci la 300 de km….nu ma gandeam k va veni,si totusi a venit,ne-am intalnit,ne-am iubit si a plecat….am mai vb cateva zile dupa,iar apoi am pierdut legatura….si-a schimbat numarul de telefon,e plecat mai tot timpul din Ro,vine,pleaca….nu sti niciodata unde e,si cand e…..

Cert este ca eu sunt si mai confuza………nu stiu ce simt pt el,si partea rea este ca zilnicccc ma gandesc la el,si seara de seara adorm cu el in gand,si sper ca vara viitoare il voi revedea,daca nu mai repede…nu mai pot trai asa,ma macina acest lucru….

 

Ajutati-ma va rog!!!!

Comentarii

Comentarii

7 COMENTARII

  1. Re4laxeaza-te…se face vara si pe strada ta!…asta este …din pacate intodeauna poate intervine ceva….insa trebuie sa invatam sa ne relaxam atunci cand suntem cel mai frustrati.

  2. Ca ti-ai inselat sotul cu trupul , da …dar cu sufletul nu .si stii de ce? ca de fapt nu l-ai iubit niciodata..tii la el dar nu-l iubesti…daca iti iubeai sotul ..nu te gandeai la Razvan tot timpul , zi de zi …ora de ora..dimineata cand te trezesti si seara cand adormi..Iubirea din copilarie e cea mai …" grea " ..Asta nu se uita niciodata…Eu nu inteleg daca tot l-ai iubit asa de tare , din momentul in care te-ai culcat prima oara cu el ..de ce nu ai luat masuri ?Voi ar fi trebuit sa fiti impreuna acum …Si , da , e o drama asta .pentru ca o singura viata avem …daca nici in asta nu avem ceea ce ne face fericiti ,atunci de ce mai traim ??? sincer …Eu nu am cum sa dau sfaturi sau sa judec , nu am dreptul asta ..Singura care trebuie sa stie ce trebuie sa faca esti tu …Insa nu da nici vrabia din mana pt cea de pe gard…Fii foarte atenta

  3. Iti multumesc andreea pentru ceea ce mi-ai spus si mai ales pt ca nu ma judeci….Da,acum stau si ma gandesc daca l-am iubit vreodata pe sotul meu…La Razvan nu ma puteam gandi in totalitate inca de la inceput deoarece el la vremea aceea aveo o relatie de multi ani care sa terminat in timp ce eu eram deja cu sotul meu impreuna.Sunt constienta de faptul ca,cu razvan nu voi putea niciodata sa fac <casa> buna,stiindul cum este,sau se poate sa se intample ceva ce l-ar putea schimba,asta este intradevar o raritate….dar eu nu m-am gandit niciodata sa ma despart de sotul meu pt razvan,daca intre mine si sotul meu nu merge,este din vina noastra…si nu este de acum,este de ceva vreme,dinainte sa ,ma reintalnesc cu Razvan…la noi este o lipsa de comunicare totala….si dezinteres…a ajuns sa imi spuna ca ii pare rau ca ne-am casatorit si ca am facut copilul…ori copilul nu l-am facut eu singura,si nici macar nu l-am facut in prima luna de relatie ca sa poata el sa spuna ca am vrut sa il <prind>….copilul a fost facut dupa 4 ani de relatie….si am fost amandoi de acord,si,daca el chiar nu ar fi vrut copilul,eu oricum l-as fi facut,nu m-as fi putut gandi nici macar o secunda la avort….
    Va trece timpul,vom vedea ce va fi,cu siguranta noi nu vom fi impreuna pana la adanci batraneti…asteptam sa decida timpul pentru noi……..

  4. Nu sant de accord numai cu timpul daiana, daca nu e iubire caut-o! Mai bine singura cu copilul tau decat cu cineva care nu te iubeste. Tu traiesti cu visul ca ve-i merge in vizita, concediul in Ro sa-l vezi mai ales pe Razvan, dar esti constienta ca nu e pentru tine.Tu traiesti vata pentru o vizita in Ro?! Adevarat! Daca nu te mai intelegi cu sotul tau, exista divort.
     
    Mi-ar fii placut ca Razvan sa fii fost un barbat cu capul pe umeri. Exsta iubire intre voi! 

  5. Da Cosmina,stiu ca e mai bine singura cu copilul,decat cu sotul,cu care sincer,numai copilul ne tine…nici asta nu e bine,stiu,pentru ca si pt copil e mai bine sa creasca in liniste,decat sa vada vesnic cearta,si mai ales ca sufera foarte mult cand ma vede plangand….In privinta lui Razvan,asta este parerea mea ca nu prea este cu capul pe umeri,nu stiu cum este el intr-o relatie,si sincer am vazut si mai rai ca si el,care s-au facut barbati de casa….cand ne-am vazut aici in belgia,ne-am intalnit ne-am intrebat unul pe altul ce face,si urmatoarea lui intrebare a fost ce face bebe…..deci….si asta mi-a dat mult de gandit,si ia spus pe nume,nu ce face copilul…..a retinut numele,si sincer daca chiar nu l-as fi interesat deloc nu ar fi tinut minte aceste detalii…….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.