Buna m-am gandit sa va sp si eu povestea mea cere este una ft frum si care pare si una ft usoara dar nu este nici pe departe asa. Ea o fta linistita iar El un baiat care se ocupa cu lucri murdare.Ne-am cunoscut intr-o seara de 30iulie la bunici. Eu iesisem afara cu verisoara mea ptr ptrima data in acel loc.Stand de vb cu cativa amici apare el inima o luase razna si at mi-am dorit ceva mai mult de la el.Dupa cateva eforturi am reusit sa intru intr-o conv cu el, urmatoarea zi nu ne-am vazut , iar pe data de 1august ne-am intalnit si mam pus pe o banca , ne stiind pe cn place(pe mn sau pe varmea) am lasat loc intre aman2 dar a ales sa se puna langa mn.at am inceput sa il iau de mana si la plecare a fost doar un sarut simplu pe buze dar mi.a fost de-ajuns.Inima o luase razna trupul statea sa sara de fericire.Apoi a urmat o luna atat de frum si eram constienti k se va termina intr-o zi. dar ne bucuram atat de mult de fikre moment.nu ne gandem la iubire eram 2 copii .Ne bateam ,priveam stelele ,jukm remmy…ce sa mai eram zi si nopate impreuna . adik ne vedeam mereu.nu era zi sa nu vina la mn.Dar a urmat si momentul knd el a treb sa plece. dim a venit la mn am stat pana pe la pranz impreuna apoi a plecat si am tot vb prin msj si iam sp k as vrea sa il mai sarut makr odata si asa a fost knd era sa plece spre buc am plecat inaintea lui si el la rugat pe sofer sa opreasca si ne-am mai imbratisat si sarutat inca o data. da e un pic ciudat dar asa am pus noi capat rel. tin sa mentionez k in acesta o luna nu aflasem nimic de el adik q ce se ocupa si nici nu sa intamplat ceva fizic q noi.Apoi timp de o luna am mai vb la tel el fiind la buc eu la bunici am fi vrut sa ne mai intalnim ptr k in inimile noastre incepea sa prinada dragostea radacini..Dar qm e viata facuta ..nu stii ce se poate intampla asa qm sa intamplat q mn…a trebuit sa plec in germania ptr k aici am familia(la sf lu sept).Au urmat cateva luni in care abia ne vorbeam pe mess.Eu am incercat sa vb si q alti baieti dar inima imi era data .Inima mea batea odata q a lui.Nu stiu nici aqm qm am inceput sa vb iarasi. bn nu era k inainte era rece si simteam k are ceva. intr-o zi a decis sa imi sp k are probleme si ca e implikt in multe rahaturi.iar k cineva drag e pe moarte. am ramas sokta dar nu mi-a trecut nici-oclipa prin kp sa il las singur am incercat sa ii fiu aproape chiar dak eram la 2000km departare.
intr-o zi ptr k eram suparata ptr faptul k era rece q mn iam scris o scrisoare virtuala si iam trim. in ea nu am scris decat ce simteam ptr el si k stiam k pov noastra nu sa terminat.at nu a sp decat "interesant" . Nu ma intristat cuv asta k il cun stiam k nu e genu sa spuna multe , el le face.si asa a fost knd mam intors in tara dupa 6 luni mi-a indeplinit o dorinta aceea de a fi el prima pers pe kre o vad knd cobor dn autokr.A fost superb, cat de tare ne-am strans in brate si nu am cuv sa descriu qm a fost si ce am simtit.asta fiind pe data de 13feb km pe la ora23.si qm autokru ajunsese tarziu pierdusem si ultimul tren spre buc.si asa am stat 4 ore in gara.pe 14feb noi era in gara amn2 si imbratisati si ne priveam atat de frum…acolo sau int lucruri ciudate. de ex:stand acolo pe o bank vine la noi un om invarsta care incepe sa ne sp casa de piatra, k sa facem copii de tineri;)) il intreaba pe El dak a fost la soacra in Germania.at ne-am amuzat dar fara sa ne dam seama se ascundea ceva in acele vb.Si asa am mai petrecut inca o luna mininata impreuna.Am fost cateva zile la munte doar noi 2… eu stateam la o matusa dar faceam tot posibilul si la sf de sapt era la el..ai lui deja se ob cu mn..pe data de 13martie am plecat.eram la gara ..inima batea…sufletul imi plangea …aveam o teama k o sa il pierd .as fi vrut sa opresc timpu dar nu puteam.dupa ce mam urcat in tren am iesit in usa sa mai stau un pic q el.stiam k va fi ultimul sarut. deodata sa auzit si fluieratul si a plecat trenu. vr sa il opresc dar nu puteam.stateam si plangeam asc mel noastra (mini sentimente).stateam q bratara de la el in mana si cu in maimutoi kre il confisasem.acea bratare era ft imp ptr el dar mi-a dato mie.aqm au trecut deja 4luni de knd nu ne-am vazut.si in care sau inamplat multe.
au fost momente knd viata ne-a fost pusa viata in pericol.knd ma gand dak maine voi mai fi…dar nu am renuntat nicio clipa la el ..la noi…si nu am sa renunt fie ce va fi.il iubesc si am sa lupt ca si pa aqm chiar si cu pretul vietii ptr el. ptr k eu sunt o pers cu idei mai traznite l-am cerut in casatorie pe mess;)) nu se ast dar rasp a fost da si ptr k aveam 2 bratri la fel luate de la o manastire le-am ales k verighete.intre timp iam trim si o scrisoare dar nu stiu dc nu a ajuns.aqm mi-a dat de inteles k ma va cere in casatorie. nu avem decat 18 ani si deja avem planuri vrem sa ne mutam impreuna. peste putin timp va veni la mn ..km in 2 sapt.imi e ft dor de el si ast cu nerabdare mmomentul revederii.in sept eu am sa plec de langa fam mea si am sa ma intorc in romania.nu vreau sa il pierd si vr sa imi fie o viata alaturi.stim k nu ne va fi usor la inceput dar suntem dispusi sa luptam.sper ca Dumnezeu sa ne ajute si sa fie langa noi.succes si voua:*
S-ar putea sa fie o poveste frumoasa si-ti doresc fericire si sa fii cu omul pe care-l iubesti….dar nu pot sa nu intreb in ce limba ,..doamne iarta-ma ai scris aici…ce ai facut cu limba romana.sa nu mi-o iei in nume de rau dar chiar daca folositi prescurtari(dealtfel aiurea )in discutiile voastre macar cand vrei sa-ti citeasca cineva povestea invata sa scrii !!!!
oky mrs de sfat;)
Va multumesc ca mi-ati citit povestea!Si imi cer scuze pentru scris:D.Sper ca ati inteles ceva, era mai mult dar m-am rezumat doar la ce era esential.Ideea acestei povesti este ca trebuie sa luptati pentru ce este al vostru, in fiecare zi ducem o noua lupta.asa ca luptati.va pup si multumesc inca odata:*