Elogiu Adus Florilor

0
207

Elogiu adus florilor

Furaţi de ale noastre gănduri, adesea uităm,
Să aducem închinăciune, Ei, Naturii.
Atenţi şi binevoitori doar trebuie să fim
Şi măreţia ei cu ochii s -o cuprindem.
Priveşte la o floare şi întrebă-te acum,
Cine este arhitectul, creatorul ei divin?
Răspuns, greu de primit, dar ăsta nu-i motiv,
Să rămânem departe de a lor lucrare.
Multe poveşti, legende, mituri scrise
Din timpul cel din urmă vin,
Ca noi să ştim al lor rost, aici, cât pe pămant trăim.
Simboluri pentru ale noastre simţăminte
Transcrise într-o imensă paletă de culori, sunt.
Şi-au ales sa intre -n ale noastre obiceiuri.
Cel mai de preţ cadou în gesturi omeneşti
De oferit, primit sau de dăruit,
În zi de sărbătoare, la -ntălnire şi oricând,
Rămane floarea, prea „distinsa doamnă „
Şi regina împărăţiei sufletului împlinit.
Mesajul ce -l transmit il decriptăm
Ca pe un cod ascuns de multe veacuri
Ciudat!, atâtea ştim, fără să ne dăm seama poate,
Din lumea lor, a florilor!
Roşu, cea dintâi culoare, focul dragostei l-aprinde,
Galben, palida culoare, gelozie ar vrea să-nsemne,
Movul, sobra lui culoare, înţeleciunea noastră poartă
Şi aşa pe mai departe, după cum prea bine ştim,
Fiecare –n felul ei vorbeşte.
Parfumul în nuante dulci, ori fresh sau de oricare,
Din mireasma lor, cu pricepere de veacuri şi grija se adună
Si ale noastre simţuri răscoleste, ne-mbie si ne-mbată.
Leacuri pentru sănătate ştim că sunt,
Puse la rănile ce dor, suferinţele alină,
Stare de bineţe dau şi tristeţea o alungă.
Galbenul polen strâns cu asiduă migală, curge în stupină
Pentru al nostru ospaţ cu miere fină.
Pe şevalet, artistul cu a lui talent si iscusinţă,
In picturi celeste, nemurirea lor o desenează.
Şi câte şi mai câte ar mai fi de spus….
Se nasc şi cresc dintr-o minusculă sământă,
Un bulb sau un banal lăstar,
Udate doar cu stropi de ploaie şi
Încăzite cu bunăvoinţa de razele Lui, ale Soarelui,
Un buchet imens de flori răsare.
Haina curcubeului îmbracă a lor petale.
Cu migală şi cu sârg Natura le-a zămislit,
Trimfătoare parcă vor să fie pe-al nost pământ.
În semn de preţuire pentru a lor dăruire,
Pe numele ce-l poartă ca şi noi, ne-adresăm lor, florilor.
Oameni buni, deschide-ţi ochii şi al vostru suflet,
Ca-n launtru să pătrundă prospeţimea, nobleţea şi farmecul lor, al florilor!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.