Eu sau noi

5
282

Adaug aceasta poveste a vietii mele cu scopul de a primi niste opinii. Sunt casatorita de 12 ani si dupa toti acesti ani ma aflu la un punct de intersectie. Totul a inceput in urma cu 12 cand familia mea a hotarat ca cel mai bine mi ar sta maritata..

 

Tocmai din prisma faptului ca o tragedie la comun formeaza un intreg. Mai pe scurt eu familia mea ascundea lucrurile sub pres doar sa dea bine in fata lumii. Pentru ca mie imi placea de baiatul nepotrivit s au hotarat sa mi gaseasca dansii pe cel potrivit. In acel moment nu vedeam cale de iesire… M am conformat.

 

Eu 18 el cu 16 ani mai mare… Timp de un an m a asteptat sa ne cunoastem. Mi a oferit aceea liniste cu gandul ca va bine…

Nici bine de la casatorie ca problemele au inceput. Initial mi a murit tata ca apoi sa aflu ca mai am o sora. Ca cineva din familie are o boala grava si asa mai departe. An de an cate ceva in familile noastre. Din toate astea mi am dorit copii.

Primul copil ,cu greu am reusit deoarece el gasea pretexte.. La un moment dat am inceput sa cred in argumentele lui…si sa traiesc pt familie nu pentru propia familie. An de an sa fiu mereu in asteptare ca noi ne vom bucura ca o familie fara sa ne mai impartim tot timpul. Imi doream si imi doresc enorm o familie unita si inca un copil doi… Lui nu am ce sa i reprosez ca persoana.

Diferenta dintre noi ,perceptile ,sunt amprentele omului. Cert e ca eu nu m am simtit o clipa maritata. Doar pe fuga. Tot timpul pe fuga sau despartiti. Am tot sperat sa se linisteasca an de an problemele rugandu l ca mi masi doresc inca un copil daca restul nu se poate. Am trecut noi impreuna peste multe iar inca un copil ar mai o noua bucurie. El tot amana si mi amintea ca avem unul momentan si e deajuns…

Am mai asteptat inca un an doi trei si tot asa pana cand sotul a suferit un accident foarte grav in urma cu 4 ani. In acel an parca si ultima speranta mi s a naruit. M am daruit doar copilului si in recuperarea lui macar 60%. Mai departe de 60% a ramas cu sechele pe viata. Am devenit tutorele lui. In prezent eu nu mai am niciun membru din familie in afara de copil si sot. Toti membrii au decedat precum cativa si din familia sotului.In 12 ani totul s a naruit..Doar copilul imi da puterea necesara sa trec peste.

In prezent am sufletul obosit dar in acelasi timp imi e mila de sot..Imi doresc de foarte multi ani sa am o casnicie mai apropiata mai unita nu doar pe o foaie. Sunt intr un punct in care nu stiu pe ce drum sa o iau.

Sa mi ingrop visele si sa accept prezentul ca parte din viitorul meu? Sa mi urmez visele si sa ingrop prezentul?

Sunt fix intr un moment in care as dori o opinie poate cineva candva a trecut prin ce trec eu si nu o ia gen ,,te ai saturat”, ,,nu ti mai convine”. Nu! Sunt om si mi e greu sa accept ca un om poate trai fericit fara copii.

Comentarii

Comentarii

5 COMENTARII

  1. Pff.. In primul rand felicitari ca ai reusit sa treci peste toate astea cu capul sus. Este un lucru de apreciat ceea ce faci pentru sotul tau si copil.

    Sincer, chiar nu stiu ce sfat sa iti dau decat sa mergi mai departe pe drumul asta…
    Numai bine iti doresc.

  2. Sfatul meu este sa nu uiti nicio clipa ca viata este una! Nu o simte si nu o traieste nimeni in locul tau! Traieste, simte, iubeste! Simte dragostea pur simplu! Este unicul sentiment care face ca viata sa merite traita; sentimentul care motiveaza cel mai puternic! O femeie inainte de a fi mama, a fost in primul rand femeie. Nu uita acest aspect!

  3. So… de cand si pana cand stergeti postarile care nu va convin, desi va sunt nejignitoare???
    Ca, vorba aia: „Da-mi, Doamne, rabdare, ca de-mi dai putere, ii omor pe toti”.

    • Ana, acum am vazut acest mesaj!
      Nu inteleg exact, nu am sters niciodata o postare sau un comentariu !

      Am acceptat cu placere toate parerile..:)
      Poti sa imi spui mai exact despre ce postare era vorba ?!

  4. Cred ca minti crunt, d-le Alin!
    Mesajele mele, in numar de 2, erau comentarii strict pe textul de mai sus si au disparut odata cu acel cerc care arata in ce procent ti-a placut sau nu, pe baza de voturi pozitive sau negative. Ori acel cerc nu putea sa-l sterga nimeni decat tu, in calitate de admin de site. Ca atare, la fel s-a intamplat si cu mesajele mele. 🙂
    Si asta: „Am acceptat cu placere toate parerile..:)” – Las-o, dreaq, ca macane! Nici pe Dumnezeu nu-L iubeste toata lumea… pricepi analogia, departe pana-n infinit comparatia – adica fara comparatie!!!!! – si mai mult de atat mura-n gura nu pot??? :)))))))

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.