Buna,Sunt Craciun,da stiu probabil vi se pare amuzant numele meu,dar sincer nu am ce sa fac asa mi l-au pus mama si tata.Sunt un baiat crescut la tara,care a invatat sa traiasca greul si nu ceea ce inseamna o ''viata usoara'',chiar daca mi-as fi dorito.
Eram cel mai mare din familie,caci fartiorul meu avea numai 5ani,mama si tata trageau mai mult la el,iar eu eram lasat de-o parte.Mereu ma simteam singur si respins fata de propria mea familie,incercand sa-mi caut refugiul prin acele paduri si campuri uimitoare,care uneori imi aduceau pacea sufleteasca,alteori imi rascoleau amintiri de care incercam sa ma scap dar nu puteam.
Cum se poate sa traiesti intr-o familie in care esti dispretuit si ne iubit,cum poti rezista atat suferinta?
Intr-o zi am mers la scoala,iar profesoara m-a certat din cauza faptului ca nu mii-am facut tema;dar cum sa imi fac tema cand am un tata pentru care bautura inseamna totul si-o mama care mereu ma alunga de langa ea;sa-mi mai stea capul mie la tema?
Am dus-o cu am putu in ziua aceea la scoala,iar venind acasa,pe drum am inceput sa ma bat cu vecinul meu,care printre spusele lui imi jicnise familia,un lucru urat din partea lui;asa ca l-am luat la pumni.
Nu bine am ajuns acasa,caci o vazusem pe mama lui,batand la usa noastra.Incepu sa se planga de mine in fata tatalui,care dupa expreia fetei era foarte rusinat de dansa si furios pe mine.In timp ce tata vorbea cu vecina,ma tot gandeam cat de aspra imi va fi pedeapsa.
Eih,pedeapsa,sincer chiar a fost pe masura faptei.Dupa ce terminase de vorbit,intra in casa si ma intreba:
-Chiar asa ai facut?la care eu raspunsem''da''.Era foarte nervos si in acea clipa se ridica de pe scaun,isi lua cureaua de la pantaloni si incepu sa ma loveasca cat de tare putu el;nu a fost indeajuns loviturile de curea,caci incepu sa dea cu pumni,iar in final ma tranti de pamant.
Tata,e o persoana impulsiva si foarte agresiva,dar singurul lucru care ma deranja era faptul ca bataia pe care mi-o aplica mie nu o aplica si fratelui meu.Pe el il tinea in brate,il pupa,il lua la plimbare cu el;iar mama nu zicea nimic cand vedea ca ma bate.
Chiar in halul acesta sa iti bati copilul,chiar asa de crud sa poti fi cu el?Un adevarat chin.
Mi se rascolesc sute de amintiri scriind aceste randuri;caci desi parintii mei erau rai cu mine,si pasivi fata de ce se intampla cu viata mea,eu ii iubeam pentru ca erau parintii mei,dar lor nu le pasa.
Mereu imi cereau sa am grija de fratele meu,desi avea sapte ani acum,si dupa parerea mea putea sa-si poarte singur de grija;asa cum am facut-o si eu.In fiecare dimineata eu trebuia sa fiu cel care duce capra la pascut sau ceva de genu,nu prea imi amintesc,dar stiu ca faceam acest lucru.
Ma simteam o sluga,un copil fara ajutor,fara ceea ce defapt ar trebui sa i se ofere unui copil;simteam ca copilaria mea se duce asa de repede,traind inchis in mine si facnd tot ceea ce adulti vor ca eu sa fac.Ma simteam manios si uneori va spun ca aveam ganduri rele fata de tatal meu;caci el era cel care imi cauza cea mai mare suferinta.
Intr-o zi am vrut sa scap de chinul acela si de ei,asa ca am fugit la un prieten acasa.Fuga mea nu a tinut mult;au observat ca lipsesc asa ca s-au pus sa ma caute.
La un momendat am auzit pe cineva batand la poarta prietenului meu,stiam clar ca e mama,asa ca m-am ascuns in grajdul acestuia.Printr-o mica gaura care era in lemn,puteam s-o vada pe mama care se uita peste tot;auzeam tot mai clar pasii ei venind spre mine,deschise usa si imi spuse''hai acasa''.
Credeti ca mi-au simtit lipsa,sau ca le-a parut rau,nici vorba;urma sa-mi i-au pedeapsa ca deobicei.
M-au legat de un copac afara,in vazul tutor,nu stiu ce le trecuse prin cap in acel moment;apoi incepu sa ma loveasca cu cureaua.Poti sa iti inchipui un copil,stand afara legat de un copac si lovit cu o curea?eu da caci imi aduc bine aminte acele clipe.
Una din vecine,venise la tata si il ruga sa ma dezlege,caci vad toti din sat ce face si nu e bine;si spre uimirea mea,chiar o ascultase,ma dezlegase si ma duse in casa;unde luasem o alata serie de bataie.
De ce?Cu ce am gresit eu ca sa merit o asemenea pedeapsa?Eram un copil,tot ce imi doream era sa stiu ca ai mei ma iubesc si ca ma pot bucura de viata,dar nu s-a intamplat asa.
Anii de-a randul sau comportat asa cu mine,si nimeni si nimic nu-i oprea.
Auzisem ca profesoara mea puse o plangere impotriva parintilor mei,pentru faptul cum se comporta cu mine si ca intr-o zi cineva ma v-a lua de langa ei.Sincer erau cuvinte numai bune de auzit,dar ma intreb daca chiar si in sufletul meu era la fel.
A trecut o saptamana,iar la usa noastra se aflau niste persoane care m-au intrebat cum ma cheama si cati ani am;dupa care fara sa intrebe pe bunica sau matusa,caci ai mei erau plecati,ma luase cu ei.
Am ajuns intr-un oras,unde nu mai fusesem nicodata,era frumos.O multime de oameni,masini si copii,magazin dupa magazin;totul era atat de colorat si viu,simteam o atmosfera noua si placuta.
In cea zi mi-au explicat ca voi locui intr-o noua familie,si ca trebuie sa ma comport cat se poate de bine cu ei.
Eram fericit,si parca implinit,acum nu mai trebuia sa indur suferinta provocata de acei oameni care nu au stiut sa ma pretuiasca,si sunt copilul or totusi.
Ani au trecut si au venit alti,in fiecare zi cresteam si gandeam altfel;aveam tot ceea ce vroiam si nu imi lipsea nimic,dar serile erau ca un cosmar.
Priveam uneori spre cerul instelat si la acea luna plina,si simteam in adancul inimii ca ceva imi lipseste.Erau parintii mei,desi mi-au provocat numai rau,m-au facut sa sufar,inca ii iubeam,dar din ziua in care plecasem de la ei,nu m-au cautat nicodata.
E povestea mea,si viata mi-a oferit multe din darurile ei.M-a inavatat sa traiesc in bine si in greu.Mi-a arata ce inseamna suferinta si ce inseamna dragoste.Am intalnit oameni buni si oameni rai,persoane care au ascultat povestea mea,iar azi eu o continuu,insa intr-un mod asa cum imi doream.
Am 18 ani,sunt liceean,si curand ma pregatesc pentru studii in USA,si sunt mandru de tot ceea ce am realizat pana acum;dar un lucru nu am uitat''de unde am plecat''.
Of. Bravo tie ca ai reusit sa iti vezi de scoala. Te asteapta un viitor frumos. Imi pare rau ca cei care trebuiau sa te iubeasca mai mult pe lumea asta nu te-au stiut aprecia. Iti doresc mult noroc in viata si sa fii iubit.
Vad ca ti-a fost greu the sa stii ca in copilarie multi luam bataie..eu nu te inteleg cad ai vb de fratele tau de 7 ani ca nu e un copil ai sa descoperi ca esti inca unul chear si la 18 ani..nu fii suparat pe parintii tai, au trecut acele clipe urate si nici nu te mai gandi ca sa poti sa fii fericit in viata.Felicitarii in tot ceea ce ai realizat si succes in viitor..:)
foare mult seamana see you povestea mea ,.ma regasesc ata de mult in aceasta poveste in cat am plans ,..asta este cum ai spus viata ne ofera si bune si rele.iti urez in continuare bafta in tot ceea ceti propui si fruntea sus.