Ce proiecţie divină într-o floare şi-o făptură!
Dintr-o floare se iveşte o imagine de poveste,
O balerină sumar îmbracată în petale colorate,
Dansează atât de elegant pe ciripit de păsărele,
În zumzet de albine şi foşnet duios de frunze
Cu migală de vânt presărate -n cale,
Ca fala-i să fie cât mai surprinzătoare,
Alunecă uşor în gesturi de felină
Până se stinge –n văzduh şi-şi dă al său duh.
O floare ca un fluture cu aripi desfăcute
În culori de un verde praz se înalţă
Şi pluteşte pe-ntinderea neţărmurită
A râvnitului răsărit de soare cu destinaţia apus…
Într-un copac numit Narilatha din Himalaia,
Atârnă de-un ram, o dată la 20 de ani, trupuri nude de femei,
Sfioase şi graţioase cum ştiu că le este de altfel firea,
Ce minunăţie a creat şi-nfăpuit Natura!
Într-o insolită inflorescenţă, trupuri de bărbaţi,
Stau agăţaţi în ciorchine, ca adevăraţi fraţi.
Bebeluşi în buchet şi în petale ivoire împachetaţi,
De Ea, natura, zămisliţi şi protejaţi,
Fac deliciul celor ce-i privesc, admiră
Pe-o tulpină firavă ca de sulfină,
Cât îi dat în viaţă ca să înflorească şi să ţină.
Păsări albe-n zbor, sau colorate, ca-ntr-o pictură,
Şusotesc de zor în arealul lor,
Limba lor îmi este necunoscută,străină,
Fără să ştiu însă ce vor ele să îmi spună.
Într-o orhidee roz, pe –o crenguţă delicată,
Strălucesc în luminiş maimuţele drăgălaşe
Ce-s vesele şi jucăuşe cum le ştiu de fapt a fi
Şi –mpânzesc jungla şi parcul cu a lor sclipiri.
Şi câte şi mai câte încă ar fi, fără ca eu a le şti.
Să privesc dincolo de formă şi acel nevăzut
Să se releve şi ceea ce de fapt cu adevărat sunt,
Mintea-mi este întrebătoare, iscoditoare
Şi ar vrea să ştie de ce lumea vegetală,
Proiectează forme din lumea animală şi umană.
La un spectacol viu asist privind la flori,
Natura este un artist cu fantezie-n exces,
Ale ei curiozităţi, pentru mine sunt de neînţeles,
Însă niciodată nu dă greş şi mă provoacă
La ori ce pas, pe care-l fac în al ei paradis,
Plin de imagini superbe şi nedescris.
