Fluturasul iepurasului

4
1763

Undeva la ani lumina departare… candva… traia un iepuras banal intr-o lume de cristal. Avea blanita gri stufoasa cu burtica alba. Isi ducea zilele rontaind morcovi si avea grija sa isi mentina silueta…o burtica de doua ori cat el, nu foarte usor de intretinut. Nu ii placea lui sa fuga… dar la primejdie nu il intrecea nimenea. Foarte fricos… urechile lungi le tinea mereu ciulite… chiar daca niciodata nu a dat de vre-un dusman. In fiecare zi isi facea plimbarea pe campie dupa morcovi. Intr-o zi… mai spre seara, pe cer o stea parea sa cada. O privea nepasator nestiind ca viata lui va depinde de ea. Ii era lene si sa isi puna o dorinta… inchise ochii si trase un pui de somn… pana cand se trezi la zgomotul unei capsule ce se prabusi undeva la mijlocul padurii din apropiere. Sari in sus cu privirea-n sase zari, nu care cumva cineva sa ii jumuleasca blanita.


Departe, se vedea un fum alb ce se ridica spre stele. Desi nu ii statea in fire, il prinse curiozitatea sa mearga la locul faptei sa vada ce era. Casca o data gura mare… si se si razgandi… mai intai o portie de somn pana dimineata dupa care este timp pentru toate. Gandit si facut… in cateva secunde nu putea padurea dormi de sforaitul lui. A doua zi, mai devreme ca de obicei… se trezi si iepurasul… facu plimbarica… isi umpluse burtica… si pleca incetisor spre firicelul de fum ce inca se mai vedea la orizont. Ajuns acolo isi trase sufletul dupa cea mai lunga calatorie de multi ani… si uimit de masinaria din fata lui se apropie de ea speriat si curios. Intrat in capsula… cauta si el peste tot, macar de ar gasi ceva de mancare. Intr-un colt ghemuita speriata, o omida natafleata. Parea atata de toanta si de inofensiva ca nici iepurasul nu s-a speriat de ea. Se apropie de ea curios. Omida dase cate o pereche de pasi inapoi speriata de aratania de iepuras gras din fata ei. Iepurasul cu zgarcenia lui cu tot… ii intinsese o juma’ de morcov de io fii foame. Omida… nici o miscare… inca se mira de burtosul de iepuras. Dupa o analiza a iepurasului prinse si omida incredere… pana si ea alearga mai repede decat el. In felul lui era amuzant si stand pe loc.


Top top… iepurasul plictisit da sa plece. Omida hop si ea dupa el. Se oprise iepurasul… se uita la ea… ii arunca o privire sagetatoare, mai mult comica decat inspaimantatoare si da iarasi sa plece. Omida straina in aceasta lume… fara casa…fara prieteni… in continuare dupa iepuras. Iepurasul nu era obisnuit cu prieteni…ii placea viata lui linistita, si incerca sa scape de omida prietenoasa. La un momendat in spatele lui… nici urma de ea, se uita atent in jur… sigur a scapat de ea… umpic in inima lui… o urma de regret… dar isi reveni intr-o secunda… vesel isi continua drumul spre campia lui. Nu merse bine cativa pasi… in fata lui… omida bagareata. Se pare ca intradevar omida era mai rapida decat el. Iepurasul stramba din buze si continua sa topaie urmat de omida. In sfarsit inapoi acasa… rontai repede un morcov si la somn… se culca devreme si se trezea tarziu de cand se stia el. Omida pe un fir de iarba mai de-aproape incerca si ea sa adoarma.

 

Noaptea asta stelutele se vedeau altfel… luna era albastra… si in viata ei o prietenie noua avea sa se lege. Se facu dimineata pe nesimtite, nici unul din ei nu inchise un ochi. Urecheatul simti cum il strange stomacul… si nici macar soarele nu se trezise bine. Uita pe loc de stele, de capsule, de omizi… numai la morcovi se putea gandi. Isi curata bine urechile lungi sa auda primejdia rea si pleca topand dupa mancarica. Omiduta cu ochii dupa el statea la soare savurandu-si gustarica de dimineata… o salata de urzici. Cu burtica plina amintirile ii reveni iepurasului si ganduri noi ii aparu. Incepuse sa ii placa ideea de a avea un prieten. Se intoarse la omiduta si o chema la o plimbarica. Si plecara printre floricele si firicele de iarba la plimbarica. Incepuse sa povesteasca… si sa povesteasca… care mai de care mai vorbaret. Soarele incepuse sa se retraga iar ei nu mai incetau sa vorbeasca. Niciodata nu mai fusese iepurasul nostru asa de vorbaret. Noaptea venise de graba. Prietenie dulce inflorise intre ei. S-au simtit bine fiecare clipa petrecuta pana seara tarziu. Dintr-o data intreg universul se micsorase iar zilele parca nu le mai ajungeau. Iepurasul simtea nevoia sa mearga in toata lumea, sa cunoasca toate locurile pe unde nu a mai fost, asadar pornise cu omiduta lui intr-o calatorie spre capatul lumii. In fiecare zi calatoreau mai mult… iepurasul nostru nu mai avusese niciodata asa o pofta de viata. Monotonia disparuse de cand omiduta venise in viata lui. Simtea ca cineva de dincolo de toate ii trimisese un suflet care sa ii fie aproape.

 

Din cand in cand isi aminteau prima intalnire si se amuzau. Totul se schimbase pentru amandoi. Steaua cazatoare le indeplinise la amandoi o dorinta nerostita, pe care o aveau in sufletul lor. Incepuse sa tina unul la celalalt mai mult decat la ei insisi… descoperise dragostea. Iepurasul ii promisese omidutei ca ii va darui o stea… cea mai frumoasa stea… asa ca cea care ii schimbase viata si care straluceste acum in inima lui. In fiecare zi ii facea cate o surpriza… ii daruia cate o floare si nu reusea sa gaseasca vre-un atat de frumoasa sa se compare cu sentimentele sale. Incepuse sa ii cante… saraca omiduta numai ea stia cat de putina ureche muzicala si voce are, dar dragostea lui se simtea si o incantau. Zilele erau clipe dulci pentru ei… pana intr-o dimineata, cand iepurasul nu o mai gasi pe omiduta. Era singura diminteata de cand s-au cunoscut in care nu o vedea langa el. O strigase, dar nu primi nici un raspuns… o asteptase… dar nu se mai intoarse… pana plecase in cautarea ei. Era ca si cum cineva i-a prins sufletul si i la tras afara. A plecat in cautarea ei pana la sfarsitul lumii… in gaura de sarpe sau oriunde s-ar afla. Omiduta noastra… era speciala… inima ei era pura… o schimbase pe interior complet de cand iepurasul ii daruise dragostea lui. Acum dragostea vroia sa ii ofere aripi… si o transformase intr-un cocon de matase fina… pe care saracutul iepuras nu il observase… si nu avea sa stie ce este. La cateva zile omiduta prinse o alta viata… samanta plantata in inima ei de iepuras inflorise… se transformase in primul fluturas care existase vreodata… insa langa ea de asemenea lipsea ceva… lipsea gradinarul… burtosul iepurila care acum o cauta pana la epuizare in fiecare zi. Acum si fluturasul pornise dupa iepuras… din floare in floare… din campie in campie. La un momendat se gandi sa se intoarca acolo unde totul incepuse… si amandoi… condusi de acelasi gand, manati de aceeasi dragoste, porni din locurile unde erau spre locul unde soarta i-a unit, dar acum erau departe… si multe zile aveau sa treaca fara sa se vada. Fluturasul ajunsese primul. Acum era si mai rapid decat iepurila. Si il asteptase pe iepuras luni de zile pana sa soseasca… insa cu greu si fara sa renunte… a ajuns si s-au revazut. FLuturasul se repezi la el, dar el nu il recunoscu… el iubea o omiduta micuta si sfrijita. I-a luat ceva timp omidutei sa il lamureasca, dar in final ochii fluturasului l-au convins ca este inima pe care el o iubea. Au fost amandoi atat de fericiti  s-a  imbratisat… si si-au povestit prin ce au trecut pana sa se revada. Si au adormit tinandu-se in brate si povestindu-si toate cele. Era o noapte foarte linistita… o steluta se aprinse pe cer. Dormi foarte linistit iepurila… pana dimineata tarziu. Cand se trezi, fluturasul era inca in bratele lui… dar sufletul il parasise… traise din dragoste si nu putea sa se duca fara sa o simta din nou… altel s-ar fii dus de mai demult. FLuturasii nu traiesc mult… dar fiecare clipa e …dragoste deplina. Le ajunge doar o zi pentru a trai ceea ce altii cauta o viata intreaga. Acum suferinta iepurasului putea umple universul. Bine ca i-a putut darui in ultimele clipe dragostea. Desi suferinta era atat de mare acum cand a pierdut-o… a meritat fiecare clipa de cand a cunoscut-o. Era cea mai lunga zi din viata lui… daca pana acum toate ii erau de ne-ajuns… acum toate sunt prea mult pentru el singurel. Privirea lui…trista… era pierduta undeva departe… se uita pe cer… in asteptare parca… nu ii spuse niciodata…”Te iubesc”. In seara asta… liniste totala… cerul gol… si totusi plin de stele… el nu reusea sa doarma. Totul se schimbase fara nici macar sa stie. Dintr-un infinit de stele… gandul lui era la una… la cea care ii aratase ce poate fii viata… ca este mai mult decat se poate vedea… ii aratase drumul spre simtire… spre insisi inima lui… ii aratase ca limitele sale sunt nelimitate… ca universul s-a nascut din dragoste… si va muri in dragoste… ca nu exista sfarsit atata timp cat iubesti… iar iubirea te inconjoara… trebuie doar sa te intinzi dupa ea sa o culegi si sa o introduci in universul tau propriu.

Comentarii

Comentarii

4 COMENTARII

  1. Hellooooo..ca sa tin pasul cu tine..nu suntem pe rautatea.ro…asa a simtit sa csrie si punct..nu iti cinvine..treci mai departe…prea multa rautate

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.