FRUNZA

0
45

DE TAINĂ CU NEGUSTORUL

Unde vreau să ajung eu?
Într-un colţ căzut din Rai!
Ştim doar noi şi Dumnezeu
că tu-l ai, dar nu mi-l dai!

Ca să fiu al tău valet,
aş da stele, aş da soare!
Fă, din mine, un cadet!
Dă-mi o clipă de visare
că-s doar suflet călător
ce pierdut-a o aripă,
rămânând, de-atunci, dator
infinitului din clipă!

Poate… am fost cândva un zmeu.
Sincer?… nu îmi mai amintesc
dar nu sunt un fariseu
când îţi spun că te iubesc
iar din tot ce pot să fiu,
nu îmi doresc decât un bob.
Fă din mine… argint viu,
fă din mine… al tău rob!

Tu renegi, regreţi întruna
şi nu vrei să recunoşti
că doar Soarele şi Luna
ştiu de noi, ei nu sunt proşti!

De îmi sar în ajutor,
trandafirii albi de mai,
s’or gândi în sinea lor
să mă roage, în alai:
“ Dragul nostru călător!
Nu mai pierde timp prin lume!…
Noi îţi spunem că, din dor,
nu se naşte râu cu spume,
ci se naşte Iad cu foc,
ci se naşte Rai cu stele,
fii tu frunza noastră în joc
cu feciori, nu joc cu Iele!”.

Visezi jocuri cu flăcăi
şi te vrei doar spectator,
ai uitat că oameni răi
vor iubirea tuturor?

După reguli nepătrunse
de-a ta minte rătăcită,
eu… apar la tine în vise,
tu… visezi că eşti iubită!

Dimineaţa te trezeşti
şi priveşti un alt decor…
cu eroul din poveşti
şi o frunză… pe covor!
(08.05.2015)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.