Natura cu al ei joc de culori din spaţiul invizibil,
Cu energii fluide ce curg nestingherit în jur
Şi vibrează-n frecvenţe mii în câmpul nemărginit,
Subjugă inima, mintea şi trupul în ale lor trăiri.
Distanţa-i o amăgire, se stinge –n universul mare,
Apropie –n tandem pe cei ce rezonează
În ritmul trepidant al sângelui care pulsează
Şi viaţa întreţine în drumul lui făr de zăbavă.
Gesturi stângace, într- o dulce devălmăşie, apar,
Vocea tremurândă vorbele sugrumă,
Şi şoapte nerostite pe buzele aprinse
Se rostogolesc în aer fără de ecou.
Inima-ţi tresaltă şi- n galop porneşte
Ca-ntr-o cursă contracronometru.
Din abis te înalţi la pulberea de stele
Ce strălucesc în noaptea-nseninată.
În delir nomad pluteşti printre norii trecători,
Visezi, dansezi, te-nvârţi într-o plăcută ameţire,
În vraja ei îmbătătoare, copleşitoare bucurie
Se revarsă tumultos în trupu-ţi încins ca jarul.
Ce desfătare minunată vieţuieşti!
Graniţele imaginare se prăbusesc de-ndat
Şi iubirea cucereşte pentru vecie un regat.
Stăpână va dăinui şi –nsufleţi viaţa ce-o trăieşti.
Făr de ea, zâmbetul fermecător ar pieri
Si râsul ar îngheţa pe fata-ţi poleită.
Flacăra iubirii se poate întreţine
Şi cu un fugar sărut în dimineaţa fiecărei zile.
