Acum 2 ani de zile am scris povestea mea..,,,Poveste de dragoste cu final tragic,,,.
Cine a citit stiie despre ce este vb…ca sa fac un mic rezumat..este vb ca eu am pierdut ce am iubit mai mult pe lume…el a fost primu baiat din viata mea.
In fine….problema este ca de atunci ma-m inchis in mine..si nici un baiat nu se poate apropia de mine..pt eu nu permit..toata lumea imi spune ca este cazul sa imi fac o relatie avand in vedere ca am aproape 25 de ani..pur si simplu nu pot..imi este gandul si sufletul tot la el ..practic traiesc din trecut si din amintirii.Probabil ca inca nu am intalnit persoana potrivita..dar totusi sunt foarte rece fata de toata lumea..Voi ce parere sau sfat ave-ti??
VA MULTUMESC!
Pai ia sa vedem ce putem face?! Vrei sa te gandesti la el si peste 25 de ani? Care sunt obiectivele tale in viata? Sa traiesti din amintiri? Eu zic sa tragi aer in piept, sa te duci sa iti cumperi o rochita sau ceva in care sa te simti bine, programeaza-te si la coafor (mai taie din varfurile alea de la par), ia si o carte de seductie sau ceva de limbajul corpului si incepe sa traiesti! E lume intreaga care te asteapta sa o descoperi dar, cel mai important este sa fii sigura pe tine, sa stii ce vrei…daca nu, o sa faca altii ce vor din tine. Din 18-19 milioane de locuitori ai Romaniei, unul sigur e pentru tine! Hai entuziasm!!!
Iti multumesc mult pt sfat…Asa imi spune toata lumea….imi este ff greu, dar ma rog la D-zeu sa imi dea putere. Daca ai citit inceputu…ai fi abservat ca am specificat ca nu am nici prietene…deci nu prea am cu cine sa ies…Dar nu are rost sa imi mai plang singura de mila..ai dreptate anii trec si trebuie sa profit…dar totusi indiferent de situatie…intodeauna voi avea o durere care nu imi va da pace..cred ca trebuie sa ma obisnuiesc cu ea si sa o accept ,ca pe o parte din mine.TE PUP