Abordarea aceasta în care bărbatul face primul pas ți se pare de-a dreptul învechită. Consideri că e frustrant ca tu să placi pe cineva și să aștepți ca el să facă ceva în direcția mult așteptată. Îți zici că nu ești o domniță neputincioasă, nu trăiești în Evul Mediu și așa cum lupți cu perseverență pentru obiectivele pe care ți le stabilești în viață, de ce nu ai face la fel și pe plan amoros?! Cel mai probabil, dacă întrebi un bărbat, ți-ar spune că i-ar plăcea, s-ar simți flatat, dorit dacă femeia ar face primul pas. Și totuși… există plusuri și minusuri.
Tiparul tău relațional
Privește în spate la istoricul tău relațional. Cum au început toate sau majoritatea relațiilor tale? Oare tu ai fost cea care i-a contactat pe foștii parteneri? Tu i-ai curtat? Tu ai insistat să ieșiți împreună? Ai creat toate contextele posibile prin care să fiți alături și să se ciocnească de tine aproape peste tot unde mergeau? Și, da, ți-ai atins scopul, apoi nemulțumirile au început să curgă. Tema principală? Lângă ei nu te simțeai femeie, căci nu primeai suficientă atenție, surprize, nu aveau inițiativă, nu erau foarte tandri etc. Sigur, din moment ce au fost obișnuiți ca tu să fii cea care a bifat toate elementele de mai sus, și ai făcut în locul lor.
Menținerea controlului
Un alt tipar care ține și de structura personalității tale poate fi controlul. Tu ai fost cea care a demarat relația, regulile în funcție de care s-au desfășurat lucrurile, tu ai deținut controlul, puterea. O vreme ți-a adus validare, satisfacție, dar devine și obositor, iar bărbatul din fața ta teribil de plictisitor. A lăsa partenerul să te caute, el să te curteze, să depună efort înseamnă…