Povestea mea este destul de complexa,in ciuda faptului ca am doar 22 de ani.Cine are rabdare sa o citeasca in intregime,va invata ceva din greselile mele.Stiu ca multi vor spune ca mai am multe de invatat si trebuie sa ma maturizez,dar vreau sa imi impartasesc experientele vietii cu cine este interesat sa citeasca.
Totul a inceput in jurul varstei de 16 ani,cand mama mea(presata de situatia precara de acasa) s-a hotarat sa plece in strainatate la munca,ca mai toti romanii de altfel.Desi i s-a rupt inima sa ne lase singuri pe mine si pe tatal meu,desi nu aveau o relatie stralucita,s-a decis in cele din urma sa plece cu mari eforturi si imprumuturi,in Spania la niste rude.Din momentul acela,am scapat de sub control.Am abandonat scoala,desi eram o eleva buna,am inceput sa pierd noptile,desi pana atunci parintii mei nu concepeau asa ceva,si in cele din urma am sfarsit intr-un anturaj total nepotrivit mie.Parintii mei habar n-aveau ce se intampla.
Am cunoscut un tip care dupa cateva saptamani de iesit impreuna,m-a violat,desi eram virgina.Apoi am aflat ca face parte din lumea interlopa si ca se ocupa cu tot felul de ilegalitati.Prostia mea copilareasca m-a facut totusi sa tin la el(stiu ca e greu de inteles,nici eu nu inteleg acum),dar se purta foarte urat cu mine,pe langa faptul ca nu il interesa daca prietenii lui se dadeau la mine, ma batea si ma umilea in public.In timpul unui astfel de "show",intr-un local din Bucuresti,am fost remarcata de un prieten de-al "insotitorului" meu,am sa-l numesc S ,si el un nume si mai important in lumea interlopa bucuresteana,cu un plus de vreo 14 ani fata de mine,o sotie si trei copii,dar acestia declarati ulterior.
Nu l-a deranjat faptul ca si eu si el eram insotiti,si mi-a luat apararea in momentul in care "insotitorul" meu mi-a administrat cativa pumni in plin restaurant.Tin sa mentionez ca nu m-a atras deloc acest individ,mi se parea foarte batran si imi inspira frica.Dupa alte conflicte si "curse de atletism" pe Bdul. Magheru din capitala,la ora 04 am,cel care ma remarcase,S,s-a oferit sa ma conduca acasa impreuna cu prietena lui.Apoi,a facut rost de numarul meu si sub pretextul ca celalalt vrea sa ma vada,"insotitorul"(stiu ca sunt proasta) am acceptat sa mai ies cu ei.Din aceste iesiri nu mentionez decat ca am fost de fata la multe tranzactii de carne vie,droguri,taxe de protectie etc,care mi-au ramas intiparite in minte,dar jur cu mana pe inima ca nu am fost partasa la niciuna din ele,dar asta era doar placerea lui S de a ma tine dupa el,"sa mai invat cate ceva din scoala vietii",cum spunea mai sus-numitul,unde mai pui ca se purta exemplar cu mine.Ca mai toti pustanii,am fost atrasa de mirajul acesta al banilor facuti usor,oamenilor influenti,iesirilor si plimbarilor in locuri selecte.La vreo 2 luni,cum era si normal,a fost arestat.Eu am parasit tara si am plecat la mama mea pe perioada verii.Cand m-am intors,prietena mea cea mai buna mi-a marturisit ca este indragostita de S si ca vrea sa ia legatura cu el.I-am facut pe plac si am facut rost de nr. lui de tel(din inchisoare) si in momentul in care l-am sunat,nu am apucat sa mai mentionez nimic de prietena mea,ca a inceput sa turuie ca i-am lipsit mult etc.Si am tinut-o asa,cu relatia aceasta prin tel vreun an si jumatate.Mama a aflat si a facut tot posibilul sa ma trimita la sora mea undeva in Scandinavia.Dar odata ajunsa acolo,nu am putut sa ma potolesc si tot am tinut legatura cu el,il iubeam deja,si el tinea la mine.In momentul in care a iesit din inchisoare,"mi-a dat ordin" sa vin acasa.Si-asa am facut.Mare greseala.La inceput a fost frumos,cateva luni dupa care a luat-o razna acuzandu-ma mereu,fara motiv,de infidelitate,desi el era cel care facea asta.Apoi au urmat bataile crunte,mutilarile cu sabii si alte "arme albe".Am plecat din nou la sora mea,si cu timpul am inceput sa ma racesc de el,desi acest "timp" inseamna vreun an de zile.Am fost si dansatoare in club(repet,dansatoare,nu prostituata),presata de datorii si multe altele,dar in clipa aceea s-a rupt ceva din mine.Nu am rezistat si dupa 3 luni in club,am renuntat.Apoi am gasit de munca intr-un birou si asa m-am indragostit de actualul meu sot si viitorul tata al copilului meu.Nici cu el situatia nu a fost si nu este roz,dar din motive financiare,si nu altele.Sper ca timpul le va rezolva pe toate.Sunt o fata sau o femeie in devenire,cum vreti voi sa spuneti,care face multe sacrificii pt. dragostea ei,mai exact mi-am schimbat religia,actualul sot fiind musulman,am acceptat sa locuiesc cu familia lui,desi nu asta era visul meu.Nu are mentalitate de turma ca mai toti musulmanii,el fiind nascut in Scandinavia,ma iubeste si respecta.Acum stau si privesc in urma la ce situatii m-a supus viata,si cand te gandesti ca poate mai am inca 40-50 de ani de trait,timp in care cine stie ce va mai aparea.Ma pregatesc sa fiu mamica si sper ca voi avea un copil exemplar si cu capul pe umeri,nu ca mine.
Asta a fost povestea mea,stiu ca multi ma vor judeca,nu am nici o scuza,dar numai cine a avut de-a face cu astfel de oameni,stiu ca nu poti iesi asa usor dintr-un astfel de cerc vicios.
Este adevarat draga mea,cand intri in anturaje dubioase greu poti iesiiiiiiiii.Oricum te felicit ca ai reusit sa ajungi cu picioarele pe pamant si sper sa o ti tot asa.de condamnat nu ar trebui sa te condamne nimeni ptr.ca nu sti ce_ti ofera viata.Sa stergi cu buretele tot ce a fost urat si continuati viata alaturi de sotul tau ptr ca NICIODATA NU ESTE PREA TARZIU si ce sa_ti mai spun????In continoare…..ATENTIE LA NEATENTIE.Numai bn va doresc
stiu cum e,si stiu ca ai dreptate, e greu sa iesi dintr-un asa cerc vicios,ma bucur k ai reusit,si ce sa zik ai grija ca copilul tau sa nu pateasca la fel,la tine a fost lipsa mamei de vina sunt sigura,asta si imaturitatea ta….desi dragostea uneori te faci sa uiti de tot,sa pui iubirea lui pe primul loc,dar nicodata nu uita de tine,trebuie sa te poti privi pe tine fara resentimente,sa nu te lasi batjocorita:* ai grija de tine si de copilas,sa-ti fie sanatos:X:*
Draga mea, am aceeasi varsta ca si tine, insa nici pe departe nu mi s-a intamplat nimic (Slava Domnului!) din ceea ce ti s-a intamplat tie. Din pacate odata ajunsa in cercuri viciioase, nu mai ai scapare. La fel de lamentabil e faptul ca in tot acest timp ai fost lipsita de afectiune, caldura parinteasca si in sfarsit important e ca ti-ai gasit linistea si pacea interioara…nu conteaza ce religie are tatal copilului tau, atata timp cat e sufletist, tzine la tine si mai presus de orice, ti-a fost alaturi pentru schimbarea ta in bine. Trebuie sa ai foarte mult curaj pentru a-ti etala viata, pentru ca nu ai cu ce te lauda insa este admirabila puterea ta, ambitia de a-ti dori schimbarea in bine! Mai mult ca niciodata trebuie sa-ti lasi trecutul deoparte, si sa ajuti la nevoie prieteni sau cei ce se afla poate intr-o situatie similara. Poate in masura in care ai timp te-ai putea implica in tot felul de activitati de prevenire sau in fundatii, un sfat bun de la cineva trecut prin viata e mereu binevenit!
Iti doresc toate cele bune si mult noroc in viata si in cresterea bebelusului, acum ai un motiv bun de bucurie, nasterea sa fie intr-un ceas bun.
Cu prietenie,
Ana
credeam ca sunt singura tipa care a trecut printr-o situatie asemanatoare ca a ta,ma bucur mult ca ai reusit sa treci peste toata suferinta provocata de acesti oameni perversi.banuiesc ca tia fost foarte geu sa treci peste asta.din pacate si eu am avut de-aface cu asemenea anturaje,trafikanti,oameni periculosi,prieteni perversi si oameni din puscarie,draga mea un sfat. Eu am numai 20 de ani dar si eu pe la varsta e 16 ani am inceput sa fac aceleasi greseli ca tine,pe viitor incearca sa nu mai repeti greselile din trecut pt ca e foarte greu sa le indrepti,ferestete de persoanele perverse,pune fiecare persoana care se apripie de tine la incercare si ai multa grija.aceasta trista povestire te-a marcat dar ma bucur din suflet ca ai avut puterea sa lupti si sa pui picioru in prag.iti doresc sa fi fericita alaturi de noua ta familie si numai bine.apropo lipsa mamei de multe ori ne indeamna sa facem multe greseli fara sa fim constiente.si mama mea a plecat in italia,si aveam numai 15 ani.Ai grija pe viitor de tine
Buna. Ce sa zic, o poveste urata, cu final fericit. Eu nu stiu cum ajungi dintrun elev silitor, un copil bun sa ajungi prin astfel de anturje. Sincer