Pentru oamenii care percep viata ca o lupta si o competitie, care cauta indicii de statut social, putere si ierarhie in orice interactiune umana pentru a sti care e locul, ” superior” sau „inferior”, a arata orice urma de vulnerabilitate inseamna slabiciune.
Deasemenea, pentru ca multi alti oameni pur si simplu nu mai pot sa simta, maxim ce pot face este sa se gandeasca la iubire si iertare precum si alte emotii, sentimente si simtiri.
Vestea buna e ca s-a mers deja suficient de mult pe drumul luptei pentru putere si gandire fara simtire ca sa ne dam seama TOTI, ca e un drum inchis fara nicio perspectiva.
Nimeni nu a castigat nimic pe calea asta. Vedete si bogati despresivi, care ajunsi in varful piramidei, mai direct sau subtil transmit ca nu e nimic acolo, accelereaza procesul de schimbare.
Astfel, primul pas a fost sa incepem sa apreciem vulnerabilitatea, autenticitatea si umanitatea cu tot ce cuprinde ea.
Cu stangacie, reinvatam sa devenim oameni.
Si ca si consecinta, cred ca vom trai vremea in care vulnerabilitatea va fi onorata ca una din primele trasaturi importante ale unui noi lumi.
