Incredere

0
1822

Ne-am nascut toti cu un scop. Toti avem cate un scop diferit in viata … dar fiecare isi atinge scopul in acelasi fel … Toti avem o mama. Ea e cea care ne-a purtat in pantec timp de 9 luni.. Cea care ne-a dat viata, care a suferit durerea aceea imensa cand ne-a nascut .. Si am aparut noi. Copii. Dar ignoram faptul ca odata cu noi, sa nascut si iubirea, si increderea. Iubirea e primul sentiment pe care il simtim, inca de cand venim pe lume. Mama e cea care, in mod normal, ne protejeaza de orice … Oare?

Ea e singura care e acolo, e singura care stie cand ne doare ceva, cand ne e foame si ca prin minune stie cam si ce am vrea sa mancam… Ea ne cunoaste dintr-o privire … Cand suntem mici, legatura dintre mama si copil este fusionala,  mama e cea mai sfanta fiinta care exista. Ne ofera o educatie cum se cade de cele mai multe ori.. alteori mamele sunt severe, alteori sunt mai tolerante … Exista fel si fel de mame.. dar te doare cand a ta nu e asa cum ai merita sa fie.

Pentru mine mama a fost un exemplu … nu exista nimeni care sa ii poata lua locul sau care sa ma fascineze mai mult decat ea.. Nu am avut parte de nimic din ce mi-am dorit .. nu aveam familia langa mine, nu o aveam pe mama,nu aveam absolut nimic. Toti au plecat.  Cu o exceptie:  mama. Nu ne vedeam foarte des, dar ne vedeam suficient. M-a crescut, m-a educat,a fost langa mine, m-a ajutat, m-a sprijinit … Am iubit-o, mi-as fii dat viata pentru ea. Pana intr-o zi, cand mi-am dat seama cat de tare s-a schimbat.

Te doare foarte tare cand te trezesti .. si iti doresti sa vezi aceeasi fata zambitoare pe care o vedeai in fiecare zi cand erai mic, si fara de care te simteai pierdut si plangeai pana la epuizare, dar defapt iti dai seama ca fata aceea a disparut, a imbatranit, si s-a intristat. Cel mai tare doare cand mamica ta iti spune ca e vina ta. Ca din cauza ta s-a intamplat tot ce s-a intamplat si ca mai bine nu ai exista. Da, in momentul ala te simti ca un caine parasit de stapan. O mama care ii spune copilului sau ca nu il considera copilul lui si care se comporta ca un strain … o putem numii mama? Merita acest nume ?

Nici un copil nu e sfant, din fericire. Pentru ca atunci nu am stii ce inseamna sa fii copil, nu am stii ca din greseli se invata.. si nu am stii ca timpul pierdut nu se mai intoarce. Am fii adulti inca de la nastere.. Am fii responsabili de tot, inca dinainte de a stii merge sau a vorbii. Crestem,cu  totii. Si cu cat crestem noi, cu atat ne cresc si prostiile.. si problemele. Si sunt din ce in ce mai greu de rezolvat. In principiu, o problema se rezolva.. dar credeti ca e cea mai buna solutie? Ce ar fii daca am incerca sa traim momentul, decat sa ne concentram pe problemele noastre si sa ajungem la sfarsitul vietii si sa ne dam seama ca problemele inca exista si ca am pierdut o viata intreaga in a rezolva ceva ce nu va murii niciodata? Probabil ca toata lumea ar fii mai fericita.

Sa revenim la „mama”. Ce este o mama defapt? Pentru unii e persoana cea mai importanta, pentru altii e doar o femeie care stie sa puna punctul pe i, si care are grija de ei. Pentru altii mama e doar un cuvant pe care il gasesc in dictionar. Iar pentru unii „mama” nu exista. Nici pentru mine nu mai exista. Nu a murit,e mai vie ca niciodata. A murit la mine in suflet. Nu voi da explicatii, pentru ca cine stie, cunoaste. Sa stiti cu totii ca mama nu e acea persoana sfanta pe care o credeam .. mama a fost tanara si ea si a facut greseli si prostii pe care voi nu le veti afla niciodata… Daca vreodata ati facut o greseala si va este rusine … sa nu va fie. Toti facem greseli, inclusiv parintii nostri. Daca vrei sa aveti un viitor, nu va da-ti batuti. Fixa-ti-va un obiectiv. Si nu lasati pe nimeni sa il distruga,pentru ca nimeni nu e in locul vostru. Nimeni nu simte ce simtiti, si pe nimeni nu o sa va doara ca pe voi.

Aveti doua posibilitati: ori ma urati, ori ma intelegi, pentru ce am spus. M-a durut cand propria mama m-a luat de o parte sa imi spuna ca si-a distrus viata din cauza mea, ca nu sunt copilul ei sau ca cel putin nu ma considera, ca i-ar face o deosebita placere sa plec si sa o las singura, si ca nu vrea sa ii mai spun ” mama ” niciodata. Nu generalizez, dar mamele ca ea nu merita sa stie ce inseamna sa dai viata cuiva. Ar merita sa sufere toata viata decat sa spuna asa ceva. Insa poate gresesc eu, cine stie.. doar din greseli putem invata. Asa ca dupa vorbele spuse de „Ana”, nu ii voi spune” mama ” pentru ca ii voi face rau , mi-am fixat un obiectiv. Si nu voi renunta la el pentru nimic in lume. Daca eu i-am distrus viata, in nici un caz nu ii voi permite sa mi-o distruga ea pe a mea. Asa ca, aveti incredere in voi. Nu sunteti singuri, niciodata. Eu am ingerasul meu care e cu alti ingerasi si care imi face cu mana de sus in fiecare zi .. Nu cedati doar pentru ca inima voastra nu mai iubeste si nu se mai simte iubita .. Crede in ce iti doresti , si se va indeplini.

 

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.