Ne-am cunoscut intamplator intr-o zi oarecare. Acea zi a schimbat totul din clipa in care l-am cunoscut. Aveam 14 ani cand l-am cunoscut si nu prea stiam eu multe despre iubire. Din prima clipa cand l-am vazut mi-a placut dar nu am avut curaj sa-i zic. El a inceput sa vorbeasca cu mine si sa-mi dea de inteles ca ma place si ca vrea sa fim impreuna dar eu ma lasam mai greu si nu recunosteam. Pana la urma am fost impreuna si am petrecut cele mai frumoase clipe din viata mea si a lui. Ne mai si certam uneori dar toate treceau si impacarea era foarte frumoasa. El era genul de baiat care era independent si ii place sa faca glumite cu toata lumea. Dupa un an de relatie ne-am despartit pentru ca el nu imi mai prea dadea atentie dar eu nu intelegeam ca el ar vrea sa fie cu mine in fiecare secunda dar nu poate. Ne-am despartiti dar dupaceea ne-am impacat dar el trece pintr-o perioada in care nu avea deloc timp liber si il mai stresam si eu asa ca din aceiasi cauza ne-am despartit iara. Atunci nu intelegeam ca el ar face orice pentru mine dar ca uneori nu putea si de fiecare data eu am deci sa ne despartim iar acum imi pare rau. El a inceput sa ma caute si sa vrea sa fim impreuna dar eu l-am refuzat de foarte multe ori. aproape 2 ani de zile a umblat dupa mine incercand sa fim impreuna dar eu nu am vrut si il refuzam! Dupa aproape 2 ani de zile am inceput sa vorbim normal ca 2 prieteni si ma bucura asta dar fara sa-mi dau seama eram dependenta de el. Intr-o zi am primit o mare lovitura! am aflat ca el se va muta din oras si nu o sa-l mai pot vedea! La inceput am crezut ca e un lucru bun ca asa o sa-l uit dar mi-am dat seama ca nu era deloc asa si ca atunci cand el imi zicea sa profit de timpul pe care il am eu ca si o proasta nu il ascultam… A venit si momentul plecarii lui din oras iar inainte de asta ma sunat si ma invitat in oras la o poveste…
Ne-am dus in oras si nu pute-am sa scut nici 2 cuvinte pentru ca doar stateam si il ascultam realizand ca de maine nu voi mai putea face asta! Imi aduceam aminte de toate telefoanele ce mi le-a dat si mesajele, de plimbarile, de ziua in care ne-am cunoscut, de locurile in care mergeam si eram numai noi doi fericit si care daca nu eram impreuna nu aveam nici o valoare. Imi dadeam seama ca il pierd, ca nu o sa-l mai pot vedea doar o data la multe…multe luni si nici atunci sigur! Imi dadeam seama ca mi-am batut joc de el si nu l-am ascultat atunci cand puteam! Imi dadeam seama ca atunci cand era langa mine nu dadeam importanta acestui lucru si imi aminteam toate vorbele lui care acum se deveresc si atunci credeam ca sunt spuse doar asa ca sa ma impresioneze! M-am abtinut cu greu sa nu plang la acea intalnire dar nu am rezistat cand la despartire mi-a spus: :" Imi pare bine ca te-am cunoscut si te rog sa ma ierti pentru toate neplacerile cauzate in acei aproape 2 ani in care am insistat sa fim impreuna! Imi amintesc cu drag si nu regret nici o clipa in care noi am fost impreuna si te rog sa ma ierti si pentru faptul ca nu am reusit sa-mi fac uneori mai mult timp pentru tine, pentru noi! Nu stiu cand voi mai veni in oras dar cu siguranta vei fi prima persoana pe care o voi cauta! Ai grija de tine!" atunci am inceput sa plang si inainte de a plecat l-am luat in brate si simteam ca nu mai vreau sa-i dau drumu dar trebuia… In ziua urmatoare el avea tren la ora 8:00 dimineata si sperand ca il voi mai vedea inca o data m-am dus si l-am asteptat in gara de la ora 6 dimineata… la ora 7:30 l-am vazut pe peron vesel cu zambetul pe fata ca in fiecare zi asteptand trenul dar nu am avut curaj sa ma duc la el… Trenul a sosit el a urcat, trenul a plecat si eu am ramas in gara plangand 2 ore nemiscata pe un scaun…
Ne-am inteles ca atunci cand ajunge sa ma sune si sa-mi zica ca a ajuns ok! Dupamasa pe la ora 16:00 premesc un telefon de la el "Alo! Sunt eu Marius, te-am sunat sa-ti spun ca am ajuns si e foarte frumos aici! Cred ca ma voi acomoda foarte repede! Sper ca si tu esti bine!" i-am spus doar ca sunt ok altceva nu puteam sa zic. Il sunam aproape zilnic doar ca sa-i adu voce si sa stiu ca e ok! Dupa un an de la plecarea lui el a venit acasa si ne-am vazut! Dupa un an in care l-am sunat in fiecare zi… A venit ne-am vazut si primele cuvinte care mi le-a spus au fost:" Buna! Ma bucur sa te vad! A trecut mult timp de cand nu ne-am vazut dar ai ramas la fel de frumoasa ca in prima zi cand te-am cunoscut" Atuci am inceput sa plang si el nu stia de ce! El nu stia ca eu inca tin la el si sufar enorm ca el a plecat! In fine intalnirea a decurs normal iar peste 2 zile el pleca inapoi! Au trecut cele doua zile, a plecat intr-o seara ma sunat si mi-a zis:" Inteleg ca iti este greu!
Si mie imi este la feld e greu dar acum nu mai putem sa facem nimic si da am vrea! Sti bine ca acesta este visul meu care dupa cum vezi incepe sa prinda contur dar atunci cand ne-am despartit ti-am zis ca va veni o zi cand eu nu voi mai fi langa tine si atunci vei vrea sa schimbi ceva dar nu se va mai putea! Draga mea, imi pare rau de aceasta situatie dar acum nu mai putem sa facem nimic in schimb amn2 putem sa invatam ceva, sa tinem aproape pe cel sau cea pe care o vom avea de acum inainte!" Aceste cu vinte mi-au ramas in minte si in ziua de azi! Acum se implinesc 9 ani de cand ne-am cunoscut prima data si 5 de cand el a plecat din oras. Realizez in fiecare zi ca baiatul acesta chiar a tinut la mine si ca tot ceea ce zicea el avea dreptate dar eu nu am stiut sa-l ascult. Acum realizez ca el inca de la 14 ani era foarte echilibrat si avea planuit totul!
Totul se intampla exact asa cum zicea el si acum visul lui este indeplinit! El este fericit si va ramane in acel oras exact asa cum si-a propus iar eu… eu am ramas aici cu gandul la el incercand acum sa-mi refac viata dar neputand fiind cu gandul la el. Eu ii ziceam sa ma lasa impace atunci ca de unde stie el ca nu ma voi duce si eu acolo si nu-l ascultam dar acum realizez ca a fost un inger in viata mea pe care l-am pierdut! acum dupa 9 ani daca cumva vei citi aceasta poveste sa sti ca este pentru tine Marius si eu inca te iubesc! Mi-ai spus ca si tu ma iubesc dar mi-ai mai spus ca acum nu se mai poate si acum inteleg dar e foarte greu! Ai avut dreptate cand tu ai zis ca tu ai asteptat 2 ani dar eu voi astepta la infinit pentru ca nu se va mai putea schimba situatia! Ai avut dreptate cand ai spus ca eu voi ramane aici! Ai avut dreptate in tot!
Deaccord, ingerasul pazitor… da si tu trebuie sa-ti traiesti viata..ce mai astepti!??
Da exact ce mai astepti…du te dupa el..c stai si plangi..esti mare nu t manaca nimeni, dc te dc dupa el..curajjjjjjjjjjjjjjjjjjjj..sunt altii in tari diferite si tot tin de relatie, dar apoi in orase diferite!!!!
dute la el!!!! De ce sa nu poti schimba,cand iubesti faci orice!!! Si de ce nu il ceri in casatorie daca tot nu puteti sta unul fara celalalt,nebunesc,dar poate merita sa o faci! Te rog nu lasa lucrurile asa,te pup si iti doresc numai bine,sper sa vezi asta!
Incearca sa il recuceresti,nu mai esti un copil acum,gandeste matur si planificati toate miscarile in asa fel incat sal recuceresti apoi dupa ce ai reusit nui mai da drumul:D bafta