„Invata sa alungi lacrima cu un suras, invata sa zambesti atunci cand esti trist, caci numai zambind vei invinge suferinta.”

6
1555

    Putem numara stelele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi, singura stea, singura planeta, singurul soare care conteaza ! Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc. Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…Ne intrebam de multe ori in viata noastra exista culoare cand simti atata singuratate nu mai simti nimic totul devine ca un ritual zilnic in fiecare zi faci acelas lucru nu mai vezi cand e soare, ploaie nu mai stai un pic sa privesti ce e frumos in viata ne gandim ce rost are dar ar trebui sa ne vedem pe noi ca persoana sa ne oprim si sa privim altfel cei daca nu este iubire sau fericire in viata sunt destule fericiri dar sa stim sa le cautam sa stim sa le privim.In fiecare zi trebuie sa ne spunem este si maine o zi.. Sa plang ce rost are am invatat ca oricat ai plange sau ai suferii lumea nu se opreste in loc pentru durerea ta ,am invatat sa visez daa sa visez dar in acelas timp sa vad realitatea nu este asa cum o vreau dar o accept asa cum este.

      Trimis de catre: Miha 06
      laura.miha06@yahoo.com

      Comentarii

      Comentarii

6 COMENTARII

  1. multumesc tuturor care mi-a citit „povestea”si am sa continui..pot spune ca daca m-as apuca de scris doar viata mea s-ar face un roman
    multumesc si pentru comentarii
    un gand bun si numai bineee!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.