Scriu povestea mea in ideea ca cine se va regasi in ea poate ma va ajuta cu un sfat .Numele mele este Alexandra si am 23 de ani. Am sa va povetesc cum a inceput ceea ce a devenit o poveste de iubire..dar din pacate nu una cu happy end .
L-am cunoscut pe G in vara anului 2012 la locul meu de munca.Fiind o persoana foarte sociabila vorbeam zilnic cu el..Prima oara am luat totul in gluma.Nu ma gandeam ca el , un barbat in toata puterea cuvantului , un barbat la 39 ani , va vrea altceva de la mine , o fata de 23 de ani . Nu s-a lasat pana cand nu a facut rost de nr.meu de tel iar de atunci am inceput sa vorbim din ce in ce mai des.
Ma gandeam ca nu fac nimic rau daca vorbesc cu el desi stiam ca el este insurat.Va jur ca eu nu imi explic ce are el si nu are un baiat de varsta mai apropiata mie.Nu stiu cand dar amandoi ne-am indragostit iremediabil unul de celalalt.Dupa un timp am realizat atat eu cat si el ca e ceva gresit ce facem si ca trebuie sa punem punct dar nu am putut.De fiecare data plangeam amandoi si nu puteam renunta.
Stiu sigur ca ma iubeste..mi-a demonstrat-o de atatea ori..Cu toate astea eu sunt convinsa cu povestea nu va fi happy end dar pur si simplu nu il pot parasi.
Cand el imi spune plangand ca ma iubeste cum pot eu sa il mint sa ii spun ca nu il iubesc ? Il iubesc de mor dar trebuie sa se termine totul si nu stiu de unde o sa am puterea asta. . .
Cum sa procedez? ? Ma chinuie foarte tare gandul asta si oricat m-am gandit tot nu i-am gasit rezolvarea . Ajutati-ma va rog !!
Buna Alexandra! Numele meu este Raulyto,am 37 ani si o sa incerc sa-mi exprim punctul meu de vedere vis-a-vis de situatia ta! Un vechi proverb bengalez spune ca nu trebuie sa dai niciodata un sfat pe care tu nu l-ai urma. Am citit cu atentie tot ce ai scris si am constatat ca tu stiai despre el ca e insurat inainte de a incepe acea relatie.El a facut primul pas.Tu doar ai acceptat jocul pe care l-ai dus prea departe.Din punctul meu de vedere el isi doreste o relatie extraconjugala din varii motive [ poate asa e firea lui,infidela,caz in care si tu vei suferi in viitor cand va face o alta pasiune pentru o terta persoana;poate casnicia lui nu e tocmai ce si-a dorit si tu esti supapa lui de refulare(scuze pentru comparatie,altceva nu mi-a venit in minte acum)]. Acum tu. Cred ca te-a atras la el varsta,experienta,asta nu vezi la cei apropiati tie ca etate,poate nu il iubesti pe el ca om,ci ca barbat matur…orice ar fi,de acum inainte nu pot exista decat doua posibilati: ori rupi aceasta relatie imorala,ori il determini sa divorteze…in situatia actuala doar doua persoane pot suferi:tu si sotia lui…el are ce-si doreste acum…nu este moral ceea ce-i faceti sotiei lui…daca intr-adevar va iubiti curat si nu puteti sta despartiti,cinstit ar fi sa ii spuneti sotiei adevarul…gandeste-te cum te-ai simti tu daca ai fi in locul ei! Daca ar fi sa ma intrebi pe mine,fiecare e responsabil de cum isi traieste viata si de fericirea sa…insa traim intr-o societate si trebuie sa-i respectam regulile…tu ai incalcat o regula intrand intr-o relatie cu o persoana casatorita,nu ai stiut sa controlezi tentatia…gandeste-te bine daca ceea ce vezi la el nu poti gasi in alta parte…daca te atrage maturitatea unui barbat iti recomand sa cauti un alt barbat cu care sa nu ai asemenea complicatii…n-am fost niciodata insurat si n-o sa ma insor niciodata,insa asa ceva n-as face…nu inteleg de ce oamenii,dupa ce se casatoresc isi inseala partenerii…eu ii consider lipsiti de coloana vertebrala si de simtul responsabilitatii pe cei care fac asta…nu te supara pe mine,e parerea mea personala…in viata,nu e greu sa iei o decizie,e greu sa traiesti cu ea…decizia trebuie sa-ti apartina tie,dupa o introspectie serioasa! Iar pe cei care provoaca suferinta eu nu-i respect…pentru ca si eu am trait ceva asemanator,eu fiind "sotia" din cazul vostru…dar nu despre mine am decis sa scriu aici…incerc sa fiu obiectiv,sa imi reprim sentimentele,nu voiam decat sa stii ca suferinta pe care o provocati poate fi puternica (in cazul meu devastatoare)…in fine,s-or mai gasi altii mai "competenti" sa iti dea sfaturi,eu iti recomand doar sa te gandesti bine asa incat decizia pe care o vei lua sa nu iti dea insomnii sau regrete ulterioare! Vaya con Dios,Alexandra!
Iti multumesc Raulyto pt sfat.. Stiu ca nu e moral ceea ce facem ..iubirea vine atunci cand te astepti mai putin.nu te intreaba inainte.Si e adevarat ca la inceput amandoi am tratat asta ca pe o gluma si uite unde s-a ajuns,In situatia in care nu putem sa ne despartim .
Stiam ca daca am sa public povestea majoritatea ma vor critica.Sunt curioasa daca si altcineva a mai fost in situatia asta. Sa stii ca nu e bine ce faci dar sa nu poti renunta si pe deasupra sa mai existe si sentimente.
Scurt si la obiect
IA-TI GANDUL DE LA ASA CINEVA !
Stiu ca este greu, dar din cate se vede tu esti mai cerebrala….degeaba are el 39 de ani.
Probabil te simti in siguranta si ocrotita cu el pentru ca este matur si zici ca are o experienta de viata , o fi avand….. dar pe domeniul iubirii clacheza si o sa clacheze mereu…si ghici cine o sa sufere? Plus de asta iti pierzi si mananci tineretea cu un om care acusi face 40 de ani.
MAI BINE ACUM DECÂT MAI TÂRZIU !
Lupul isi schimba parul, dar naravul ba