Nimic nu se poate obţine fără dragoste.
Dragostea acoperă şi împlineşte toate legile, dar toate legile nu pot acoperi dragostea. Nimic nu are valoare fără dragoste, dragostea dând o valoare eternă la toate.
Din păcate, ceea ce credem noi că este dragoste şi fericire, este de fapt deşertăciune, iar pentru adevărata fericire trebuie aşteptat şi nu căutat. Căutam în zadar tot felul de lucruri care ne fac pentru moment fericiţi, însă esenţa o pierdem înainte să fi început căutarea.
Nouă tuturor ne lipseşte dragostea, ne lipseşte iubirea.
Oamenii au un dar imens şi la fel de fatal. Inventează probleme şi caută soluţii aiurea fiind convinşi, că soluţia lor e the best! Oare, vă întreb eu pe voi: nu aşa se nasc ideologiile, dictaturile şi totalitarismele? Creăm agitaţie în jurul nostru, agitaţie care creează şi ea o gramadă de probleme atât celui care-şi caută rostul în viaţa, cât şi celorlalţi – şi astfel uităm un lucru esenţial: Să Iubim. Evident ne fofilăm în ideea că şi conceptele sunt diferite de la om la om şi că fiecare simte şi iubeşte în felul lui. Atunci spunem că e ceva pe care de fapt noi nu avem cum să o controlam. Aşa ceva este în fond o traiectorie care îţi schimbă viaţa în câteva secunde. Renunţăm, o acceptam ca atare sau fugim de ea?
Iertăm adeseori, pentru că nu toţi pot să iubească aşa cum ai vrea tu să fii iubit. Şi ierţi pentru că tu crezi în iubire. Ierţi, de asemenea, pentru că o iubire fără iertare este una superficială şi condiţionată de ceea ce este în jurul nostru. Şi ierţi, pentru că iubirea este un dar de la Dumnezeu.
Toate scuzele noastre, pentru că nu avem timp sau nu putem face, sunt şi o dovadă a lipsei noastre de dragoste. Când o inimă vrea sa experimenteze iubirea, atunci, în orice situaţie şi în orice moment, răspunsul nostru nu e numai posibil, ci împlinit cu bucurie, deoarece există credinţa în iubire. Dar, chiar dacă ştim ce avem de făcut, nu înseamnă neapărat că vom avea puterea s-o facem. Numai credinţa în iubire ne dă puterea să acţionam în concordanţă cu ceea ce ştim că ar trebui să facem.
Nimic nu există în acest Univers care să nu fie pătruns de iubire.
Toţi purtăm în sufletul nostru o dorinţă imensă de iubire, dorinţă pe care doar o gândim… nici măcar nu o împărtăşim, pentru că atunci ne-ar fi frică de a nu pierde ceva din ceea ce există. Îmi doresc aşa de mult un om cu care să mă înteleg, căruia să-i pot spune orice. Îmi doresc tare mult un om care să mă iubească şi pe care să-l iubesc. Să întâlnesc pe cineva cu care să mă potrivesc, care să nu se joace cu sentimentele, cu care să împart viaţa câte zile am de trait – o persoană la care să-i şopteşti în fiecare noapte: mai mult decât viaţa, atât te-aş iubi. Vreau să iubesc şi să trăiesc iubirea.
Oare nu aşa simte şi găndeşte sufletul?
Acest continut a fost preluat de pe site-ul ArtaIubirii