Frumos luceafar al sufletului meu,in acord cu glasul sufletului taurostesc cu vocea mea timida cuvintele-ti de aur:fie ca aceasta sarbatoare de Pasti din acest an 1999,sa ne calauzeasca prietenia noastra inceputa timid dar frumos,sa dea lumii intregi exemplu ca omul poate ajuta chiar si numai sufleteste pe un altul!fie ca acum tot ce e murdar in sufletele oamenilor sa se spele si fie ca tu si eu sa fim aceeiasi mereu,orice s-ar intampla!Chiar daca cerul e prea departe,totusi,nimeni nu ne-ar putea interzice a patrunde in el.
Cheia de la intrare e iubirea!Stau si astept,insa nu stiu ce,poate astept sa cada o lacrima din soare,o stea peste plansul omenirii,sau poate intoarcerea cameleonicului cavaler al biruintei,sa ma intrupez in el si sa zbor spre necunoscut.Cand soarele va scapata spre asfintit,iar luna isi va infinge gheara imparatiei in cupola stelsra,eu voi privi luceafarul pierdut fiind in orizonturi vesele;pastrandu-mi vesnic in memorie darul prieteniei…
Ma retrag acum printre gandurile mele,dulcea si nemuritoarea mea iubire,cu gandul tot la tine,inger scump,calcand pe frunzele durerii ruginite si atintindu-mi privirile in lumina vie a sperantei din ziua de maine,gandind ca-mi va fi mai bine,sperand ca voi putea trai intr-o lume fericita!Celula inchisorii din Singuratate se inchide iar,si zgomotul e insuportabil,si atat de tare,de puternic,incat imi sfarma si cea mai mica idee de a mai spera in ceva de acum incolo!
eu nu am inteles nimic