Iubire dezastroasa, O superba poveste de dragoste

buna ma numesc elin,cand veti citi povesteA MEA ma veti intelege de ce am definito poveste dezastroasa.in anu 2004 am cunoscut un baiat din chisinau .care avea o tarabuta in piata rusilor.era un baiat fermecator cu ochi caprui minunati.eu mi-am cumparat un ceas de la el dar a 2 zi numai mergea lam dus inapoi si am intrat in vorba era f f fermecator.am iesit 4 luni la rand zi de zi la cafea .mam indragostit ff tare de el mi-a cerut sa ne mutam impreuna.neam mutat .3 ani la rand a fost superb.pana intro zi mia zis ca familia lui nus de acord cu mine ca nu sunt rusoaica .am plans ff mult pt ca nu mam asteptat iam ajutat ff mult familia intocmindui acte sa vina si ei in romaniatot ce siau dorit iam ajutat sii iubeam ff mult.dar binenteles siau indeplinit visu au primit acte nu le mai pasa de mine.am trecut si peste asta .intro zi mia zis sa mergem din nou in chisinau ca ia venit verisoara din italia si cica nu a vazuto de 7 ani.am zis bine neam dus.dar verisoara lui nu ajunse inca.a doua zi neam dus la o sora dealui mai mare .in timp ce beam cafea auzim pe cineva il striga pe sotu meu era o voce de femeie.cica preesupusa lui vara.am chemmatao inauntru am observat eu ca ceva nu merge dar nu mam gandit la nimic serios
.cand neam hotarat sa ne intoarcem in romania mia zis ca r vrea si vara lui sa ne faca o vizita am fost de acord.am plecat toti 3 in romania fericiti.eu in tara aveam servici el mergea mai tarziu in piata .intro zi intorcanduma acasa ma intrebat vecinu daca suntem bine eu si sotu ca cica aauzit zvonuri ca vrem sa divortam eu iam raspuns cum asa .nici vorba .el ma intrebat cine este fata care locuieste la noi iam raspuns enervata verisoara lui.si iam zis ff sec ce numai are voie sa vina nici neamuri ca ne barfesc.mia zis bine doar sami tin ochi deschisi.am zis bine .dar tot nam pus la suflet nu iam zis nici la sotu nimic.dupa 5 zile ea plecase inapoi in italaia sotu meu parea cam trist el imi zicea ca nu merge bine vanzarea.dupa cateva zile mia zis ca af fi timpul sa avem un copil am fost ff fericita cand mia zis.am mers direct la cea mai buna prietena amea si iam zis dar ea in loc sa ma felicite mia elin sigur vrei el urmareste dupa parerea mea doar actele ma durut asa tare vorbele prietenei mele incat am plecat plngand de la ea.nu am vorbit o vreme buna cu ea.dar neam reinpacat.la nici 2 luni am ramas insarcinata eram ff fericita si el parea au trecut lunile a venit ziua cand sa aflam ce este .este fetita .eram ff fericiti cel putin asa am crezut eu.cand am intrat in a 6 luna a venit sotu meu acasa mia zis am primit buletinu romanesc

.mam bucurat f mult pt el.dar din ziua a aia a inceput cosmaru a inceput sa iasa cu prieteni noptile mesaje pe telefoane de la femei nici nui mai pasa d emine nici faptu ca voi naste copilu lui.a sosit ziua sa nasc ma dus la spital .din momentu in care ma lasat la spital nu avenit sa ne viziteze deloc
il sunam il intrebam ce sa intimplat mia zis trebuie sa vorbim eram terminata ma uitam la fetita mea mica simi puneam o mie de intreba ri ce se va intimplaa cu noi unde vom merge eu nu aveam pe nimeni sa ma ajute parintii mei decedase inca cand eram copila mai aveam 2 surori dar fiecare cu viata ei.eu eram cea mai mica.nu aveam casa nimic.am iesit intrun final din spital cica ma reintorceam la sotul meu .eram cu fetita mea scumpa.cand am ajus la usa cine imi deschise usa cica verisoara lui velita intrun prosop si in spatele ei aparuse si sotu meu gol golutr.am ramas fara cuvinte mam pus jos so nu o scap pe fetita.la cateva secunde lam intrebat ce se intimpla.mia zis hai in casa trebuie sa vorbim.si am descoperit crudul adevar.ea nu era verisoara lui ci erau impreuna de ff multi ani dar su inteles sa se insoare el doar sa primeasca actele si daca am facut un copil a primit mai repede actele.si mia zis ca baga si divortu deja.si ca numai pot sta acolo.si iam zis unde sa merg cu fetita mia zis el nu e pregatit pt copil sa fac ce vreau.asa ca am luato pe fetita si am iesit am sunato pe prietena mea si am intrebato ce sa fac mia zis hai la mine si vedem ce facem mergem pe drum plina de lacrimi cu fetita in brate cu bagaje nu aveam nici un ban la mine intro ora am ajuns si la prietena mea eram terminata.am baut o cafea cu am puso pe fetita somn.si ore intregi am vorbit.mia zis este un centru maternal acolo ne da casa si ma ajuta cu fetita.a 2 zi dimi mam dus cu fetita acolo neau si primit .aveam camaruta noastra .binenteles lau contacta si pel pt ca asa e regula.cica poate ne impaca dar raspunsu lui afost nu ne mai vrea.am stat 6 luni acolo a fost ff bine .dar a venit ziua in care trebuia sa plecam ca acolo poti doar 6 luni.am mers inchirie .

ni sa platit o luna chiria.dar dupa trebuia sa ma descurc singura .am hotarat sa o duc la cresa mam angajat.cu program de dimineata.ca la 4 sa o pot lua pe micuta.la oo luna sa imbolnavit fetita de encefalita acuta.am stat 2 luni internate a fost ff greu .nu aveam pampersuri nimic.daor prietena mea ce ma ajuta surorile nu aveau timp imi spuneau nu avem timp sa venim.ma mai ajutau si femeile ce erau cu mine in salon.in final sa facut bine micuta.am pierdut si chiria si serviciu am iesit pe usile spitalului nu aveam unde sa merg era ff frig.am zis totusi sa incerc sa merg pana la tatal fetitei.am mers am batut la usa mia deschis el era singurr .cu mii de rugaminti lam rugat sa malase sa stau o noapte 2 cu fetita la el.cu greu a zis bine.dimineata cand neam trezit iam facut baita la fetita ma ajutat sie el ..lam intrebat de ce nea parasit asa crud .mia zis ca nici el nu stie ce vrea.ca maiubeste ca o iubeste si pe ea .iam zis avem o fetita .mia zis .a zis ca nu mergela munca ca vrea sa petreaca cu noi am fost ff fericita.au trecut si alea 2 zile eu intre timp am vorbit cu un camin s a ne ajute cateva zile sa stam acolo neau acceptat iam zis a sosit timpu sa plecal .iar el cu mii de rugaminti mia zis sa nu plecam ca o suna pe ea ca nu mai vrea sa fie cu ea si sa ramana in italia.iam zis bine ne mai dam o sannsa .a fost ff bine 8 luni.de craciun sa intors din nou ea .

iara au inceput sa se vada.si iarasi miA ZIOS CA NUMAI VREA SA FIE CU MINE SA PLEC CA DEFAPT SA DECIS SAA FIE CU Ea.am zis bine dar unde era iarna fetita mea avea 10 luni. ce am facut am mers la o manastire si mam rugat de calugarite sa ram an acolo cu fetita mia zis ca nu se poate dar totusi neau primit neau dat o casuta de lemn mancare mau ajutat cu fetita.nea fost bine dar neau dat termen5 luni.fetitamea din nou se imbolnavise .of cu greutate in suflet eram terminata.lam sunat din nou pe tatl fetitei mia zis sa nul mai deranjez ca noi am fost doar niste acte.sal uitam .am vorbit cu o asitenta medicala si iam zis advaru ca im momentu incare trebuie sa ne externeze nu am unde sa merg cu fetita.a anuntat o asitenta sociala si avenit la noi am vorbit neam dus din nou inturn centru
acolo miau zis singura me a solutie sa o dau pe fetita intru plasament familial pana reusesc sa muncesc sa strang niste bani sa o iau langa mine sa i ofer o viata buna cu ff greu am acceptat din momentu ala mi sa rupt sufletu .am pus mana pe tlefon si lam rugat plangand sa ne impacam pt fetita si daca vrea sa fie cu ea doar sane ajute sa nu trebuiasca sa o dau pe fetita si el mia zis ca daca vreau sa merg eu dar pe fata sa o parasesc ca el nu e pregatit pt miorlate de copi.eu iam zis atunci sa ramana singur prefer sa fie la o familie unde pot sa o vad zi de zi .dar nu o parasesc ea e viata mea.asa am si facut asistenta sociala mea gasit o familie fff buna o iubesc ff mult pe fetita mea si fetita mea pe ei .si ma iubeste si pemine.tatl fetitei cand a auzit ca este bine fetita si ca eu muncesc si am reusit sami iau chirie .ma sunat si mia zis ca vrea sa fie cumine .si ca cu timpu o vom lua pe fetita .chiar daca il iubisem enorm am decis sai zis ca nus deacord pt ca stiam ca ma minte ca nu vrea fetita.tot ce pot spune eu si fetita suntem ff bine acum .ea este la familie.are bunici .are parinti si ma are si pemine.acea familie e si familia mea acum.e o familie ff buna ..care ma lasa samivad fetitamereu sa comunic cu ea.eu sunt plcata departe acum ma lupt smi iau o casuta.dar fetita mea zide zi este alaturi de mine vorbim pe net.are 8 ani acumm.lumea ma condamna pt decizia care am luato dar numai eu stiu ce cosmar am trait .singura persoana care ma inteles si ma intelege este pritena mea si familia la care este fetita mea.

mereu cand merg in tara imi petrec fiecare minut cu fetita si familia .suntem fericte acum.iar tatal fetitei este plecat in franta niciodata nu a cautato.iar surorile mele nici nu stiucum arata.niciodata nu au cautato.tinand cont cacele doua surori stau una langa alta si nu se cauta ce sa ma astept eu care sunt plecata.ele sunt preucopate care sa aiba mai mult…..asta e povesteamea.

Comentarii

Comentarii