Răni de cuțit Iubim pe cel ce ne face sa suferim,pe cel care nui gata sa lupte pentru ceva stabil.iubirea este ca valanul unei masini ,daca il scapi din miini poti ajunge sa faci accident asa si ea daca no tii in miini poti ajunge sa fii omorit din prea multa gelozie.Iubirea te poate face atit de feicit uneori in cit sa iti para ca e asa bine si frumos in viata persista doar rozul. o clipă e deajuns să te îndrăgostești nebubuneste să mergi cu capul în nori. Sa vezi totul in roz ,atunci nu iti mai pasa de nimic esti doar tu si el. Ma orbit acel fior al dragostei ma facut dependenta de el incercam sa petrec cit mai mult timp cu el, i-am dăruit trupul și inimă mea.
Trecusem la culoarea rosie unde predomina asteptarea si speranta. Dupa 8 luni plecase la armata l-am asteptat un an de zile.Ma duceam duminica de duminica la el nu ma puteam desparti de el .Nu intelegeam de ce mam atsat de el asa tare de ce nu pot fara el. In fine trecuse anul venise acasa parca totul era bine si frumos .au trecut 2 luni el a plecat la Moscova,iarasi am ramas sa astept ,in fine deja era culmea doream si eu sa ma distrez sa es cu fetele .
Nu aveam voie trebuia doar cu el sa es,sau trebuia sai explic de ce am iesit ,cu cine ,si cind am revenit acasa .Habar nu am de unde stia ce fac cind es din casa ,cu cine ies.Naivitatea mea ma facea sa cred ca e bine acest conrol , imi placea ca e gelos Dar dupa un timp se transformasea intr-o masinarie din care ieseau doar cuvinte necenzurate vorbea foarte urit cu mine ma numea in tot felul deja erau insuportabile discutiile noastre. Si in final mam ales cu ce din povestea asta pentru care am luptat si am asteptat Cu cuvinte de prost gust înjurături și promisuni false.
Lacrimile au curs seară de seară ,dorul ardea sufletul din ce în ce mai mult. Răbdăm despărțirile, capriciile și toate momentele urîte pe care le făcea. Iertăm totul, ceream scuze pentru ce nu făceam , plîngeam , lacrimile imi erau deja o obisnuinta ,ma trezeam diminita si ma gaindeam oare ce va fi azi ,oare ne vom certa in ultimul timp imi era frica sa il sun sa ii scriu . Îmi cineva.
Credeam că făcînd dragoste cu el mi-am legat viață cu el. Îmi doream copii familie și pe el alături,credeam că asta-I fericirea . El era universul meu. Rănile se adinceau din ce în ce mai tare, începeam să mă gîndesc de ce oare eu sunt sub cuțitul lui care tăie în carne vie ,acolo unde loviturile din cuvinte fac durere nedescrisa.
Era 18 august după ziua lui de naștere ne certase-m rău de tot, îmi era rușine de mamă că no ascultase-m îmi era silă de ce-am făcut, mam simțit vinovată față de toți . Am decis să fac poate cel mai stupid pas din viață mea ,băusem sedative foarte puternice. M-am trezit pe pat de spital cu mamă disperată lîngă mine,el nici nu mă contactase măcar să întrebe dacă sunt bine.Mă simțeam atît de singură și neputincioasă ,îmi era rușine sa dau ochii cu ai mei. Îmi puneam întrebări ,,De ce exist ? ,,de ce Dumnezeu nu mă i-a la el.Îmi revenisem ,deja parcă era mai bine,nustiu cum să întors roată și din nou eram împreună.
Îl iubiam din ce I ce mai tare ,dar el se făcuse atît de insuportabil și gelos .Eram atît naiva , faceam doar ce dorea el ,nu ascultam pe nimeni,de parca ma hipnotizase ,nu mai aveam pe nimeni ,prieteni uitsem ce inseamna, imi era controlat fiecare pas .Era obsedat ,nu aveam voie sa ies cu nimeni A ajuns timpul cînd să plece peste hotare.
Primele saptamiinii îi părea că la apucat pe Dumnezeu de picioare,era grsolan ,nu dorea să vorbim,eram de prisos în viață lui.Adormeam cu ochii în lacrimi seară de seară. Trecuse un timp și mi-am dat seamă că de el nu mai am nevoie .Am înțeles că era doar o deprindere și nu era acea iubire care mi-am închipuit-o eu.
Ne certăm din ce în ce mai des ,discuțiile noastre erau din ce în ce mai insuportabile. Încet încet încercam sa il evit .Deja sentientele se transformau în indiferentă. Începusem să trăiesc din nou. inceram să comunic cu noi peroane să îmi caut grupul meu de prieteni să mă distrez.Încet încet am început să –mi revin. Să întors el i-am spus gata să terminat toată iubirea cea falsă care era doar o deprindere. Lui nui venea sa creada ca am luat asemenea decizie, imi cerea expliccatii ,,De ce sa ajuns la despartire? In final i-am zis ca tot ci-a fost intre noi a fost o depridere. Incerca sa ma tie in mrajile lui, nu dorea sa imi de-a drumul sa traiesc.
Era într-o sîmbătă ,esisem l la o plimbare .Dar simțeam că ceva se va întîmpla . venise la mine,mă căutase tot satul, sună întruna ,nui răspundeam.Cînd mam întors acasă ,l-am găsit în cameră mea cu un cuțit în miina mă împins în perete și mi-a pus cuțitul la gît. Era disperat ,a vrut să mă omoare ,ma violat,îmi luase telefonul, eram distrusă și disperată ,vorbise-m cu poliția eram gata să scriu plingere pentru al aresta, .
Încercam zi de zi să îl evit, îmi scriea sute de mesaje mă suna,îmi făcea viață un coșmar. Într-o zi venise cu flori și inel ,insistă săi fiu soție . Plîngea se rugă sal iert ,dar nu ,nu puteam să iert așa ceva. Era prea tîrziu căci eu deja cunoscusem un alt bărbat. Un barbat cu care puteam savuram fiecare clipa ca o ultima speranta de iubire.
Il stiaam de mult timp, recunosc ca inca din prima clipa aveam asa un sentiment ciudat de parca ceva se intimpla in interiorul meu cind il vedeam.Zilele treceau sentimentele noastre deveneau parca mai puternice .Iesem in fiecare seara cu el ,imi placea sa il vad zimbind sa il simt pentru citeva momente doar al meu.Nu mai conta ca fostul scria povesti si romane de dragoste ca sa il iert,eu asteptam seara ca sa il vad din nou pe el. In citeva zile s-au sters trei ani si jumate de sperante. Avalnsa de ginduri ma invalue mereu,de ce oare trebuie sa traiesc cu clipa, cind vreau sa darui iubire si sa mi se ofere ,doar atit as vrea.
Ma simt atit de fericită si implinita cu el, simt insfirsit ce inseamna fluturi in stomac . cu el totul pare un vis, îl vreaau doar pentru mine,din nou e doar o dorință. Îl iubesc, am încercat să nu ajung aici dar fără folos.Mă întreb adesea de ce eu ,Doamne de ce trebuie să trec prin atîtea.eu doar vreau să fiu iubită .Simt că vor veni momentele cînd iar voi plînge,că iubesc ce nu îmi aparține. E absurd dar simt că fără el nu pot.E atît de dulce ,îmi place să îl admir cînd doarme, îi ador zîmbetul.Cînd mă cuprinde în brațele lui sim cum mă trec fiori.
Da, sunt o copilă pe lîngă el, dar el mă face să mă simt o femeie puternică .Îl iubesc cu trup și suflet îmi doresc să fie reciproc . E doar un joc de sentimente îmi pun întrebarea ? Nustiu ce se întîmpla ,și cît va continuă iuberea această interzisă. În prima relație dacă am luptat pentru vise și speranțe false, acum nustiu chiar nustiu ce să fac pentru ce voi lupta. Îmi pun zilnic această întrebare:pot fără el sau nu? Încerc să evit să vorbesc cu el ,dar nu pot chiar nu pot, închid ochii și îl simț lîngă mine,îl simt cum mă atinge cum mă săruta. E unic ,e special , mii fricca sa spun e iubitul meu oare cu care aș vrea să împart zi de zi clipele frumoase și mai puțin frumoase.
Da recunosc că e imposibil ,dar îl iubesc din toată inima.Ma framinta zi de i aceleiasi intbarii , ce se va mai intimpla ,cit voi mai traii doar cu sperata oare cit.Traiesc o poveste ,care nustiu ce final va avea ,dar nu cred totusi ca va fi unul reusit. chiar si lacrima fierbinte ce cade pe buzele-mi flaminde de acel saruut pasional cu care ma dus in adincurile pacatului.
Sa dipara cit ai clipi din ochi , cum Doamne cum,cind simt ca nu mai rezist. Iubirea noastra devine tot mai puternica ,si nimeni nu itelege totul e invers .Nu imi doresc decit sa fiu cu el,doar ai mei sunt impotriva el e spre divort . Ne iubim ca nebunii dar nustiu unde se va ajunge…il simt ca e al meu numai al meu!!
Citind acest text m-am ingrozit de cate greseli gramaticale am intalnit! Rusinos!
Asta este realitatea Doru!
Imi pare rau petru acest lucru dar trebuie sa recunoastem limba Romana sufera foarte mult in ultimul timp.