Uneori melancolia imi tulbura linistea noptilor purtandu-ma intr-un univers doar al meu …plin de culori ! Asa m-am trezit cu dorinta nebuna de a cauta pe un site de socializare o persoana din copilarie, foarte draga mie !Si spre surpinderea mea l-am gasit foarte repede. I-am lasat un mesaj si mi-a raspuns indata , curios fiind sa stie cine sunt . Imediat ce a vazut pozele
m-a recunoscut .
A urmat o discutie interminabila , cu mii de amintiri haioase din copilarie , si extrem de fericiti ca ne-am gasit dupa mai mult de zece ani . Si atunci s-a intamplat ceva cu inima mea…a inceput sa-i simta lipsa mult mai mult decat pana acum .
Si nu inteleg de ce ? Nu ne-am intanlit fata in fata ,n-am vorbit la telefon …si mai mult decat atat nu ar trebui sa simt ce simt ! Nu am voie sa simt nimic pentru el ! Nu va inchipuiti ca este casatorit …. este ,dupa cum spun bunicii un fel de verisor !Am simtit amandoi ceva , si ne-am reamintit ca suntem verisori … si inima trebuie sa inceteze! Il ador , ma adora … dar ne limitam la …grade de rudenie si atat !
Ma bucur k esti cu capul intre umeri,mai ales k sunteti si ceva neamuri.Inteleapta hotarare ai luat.Te felicit