Nu te gandi la trecut, de ce sa ne amaram viata cu amintiri din trecut?, cu prezenta unor oameni care nu mai au nici o valoare in prezent. De ce sa ne mai chinuim sufletul cu , cu intrebari si cu secvente din viata plinde de praf si de durere.
Nu te gandi la viitor, de ce sa ne umplem capul cu ganduri destinate viitorului? , de ce sa lasam sa treaca tot ce e mai frumos pe langa noi si sa privim sore viitor , de ce ?
Sa ne gandim la prezent, putem oferi atata iubire prezentului si mai ales persoanelor ce fac parte din acest prezent. Putem oferi atat atentie , lucrurilor mici dar frumoase ce fac parte din acest przent, plin de lumina, vise si caldura sufleteasca .
M-am hotarat sa nu mai privesc in tecut, sa maimpac cu mine insusi si cu el ,,trecutul,, , m-am hotarat sa nu imi mai umplu mintea cu amintirile lui, da este adevarat amintirile nimeni nu le poate sterge , fie el cat de frumoase, sau urate, insa am hotart sa las acest bagaj cu amintiri undeva , intr-un colt de inima. M-am hotarat sa nu mai dau atata importanta viitorului, nestiind cat pierd in prezent, cate cplipe si oameni minunati las sa treaca pe langa mine. M-am hotarat sa descopar fiecare taina a vietii.
Intr-o zi intunericul si bezna a disparut definitiv din viata mea caci am hotarat sa indepartez orice farama din acel trecut si sa las viitorul sa vina singur fara sa il mai fortez, am hotarat sa traiesc in prezent.
Cu cateva luni in urma :
Era o zi de toamna obisnuita pentru toti, neobisnuita pentru mine, stateam pe o banca in fata spitalului, da pare absurd insa obisnuiam sa stau pe acea banca chiar daca era in fata unui spital si nu intr-un parc , stateam si imi fumam tigara linistita, aveam fata palida, alba ca varul, ochii imi erau destul de lasati, aproape inchisi, parul nearanjat, iar hainele ce sa zic, erau de doua zile pe mine, probabil eram asa din cauza betii de aseara, miroseam a bautura , da stiu nu e corect sau tocmai frumos ca o fata sa arate asa insa nu am fost mereu , au fost si zile mai frumoase de atat. Vantul imi batea printre par, aproape ca statea sa ploua, eram putin frig , eram toata zgribulita, eram singura prin acea zona , la ora actuala. Pentru o fractiune de timp , sprijinita de acea banca am inchis ochii, parca am cazut intr-un somn adanc , insa simteam tot ce se petrece in jurul meu .
Amintirile m-au dus cu cateva luni in urma, cum era viata mea cu cateva luni in urma? Era atat de frumos . Eram o tanara de 17 ani , inalta, cu parul negru, cu forme , dar aratam destul de bine , ingrijita, eram un exemplu pentru multe tinere de varsta mea si nu numai.
Eram prezenta mereu la scoala, o eleva excelenta, cu note minunate, stiam care imi eramlocul, eram o tanra demna de inalta societate , iubeam frumosul, iubeam natura, viata, oamenii din jurul meu , ma iubeam pe mine . Eram inconjurata de oameni minunati, oameni de nota zece, eram inconjurata de iubire si tot ce e frumos. Toate acestea au fost pana intr-o zi , pana a aparut el . Eventual la inceput l-am evitat cat de mult am putut eu , insa stiti cum sta treaba si cu destinul asta , daca iti e dat sa traiesti , nu te poti impotrivi prea mult caci oricum se va intampla. Pana cand inr-o zi l-am acceptat in viata mea, era un baiat chipes, inalt , arata destul de bine, multe fete vroiau sa ii fie alaturi, si da vorbesc la trecut despre el caci acum il vad un baiat destul de urat si nu ma refer la aspectul lui fizic, care nici nu ma mai intereseaza , dar ma refer la sufletul lui ce este intunecat, plin de praf, inima lui demult nu a mai fost slefuita cu iubire, am incercat dar nu s-a putut, a fost peste puterile mele.
Totul a fost frumos la inceput, acea relatie nu imi afecta viata profesionala, ba chiar simteam ca pe zi ce trece tot mai mult infloream, eram o floare din ce in ce mai frumoasa, pana intr-o zi in care a hotarat sa o distruga, incepusem sa ma schimb, nu doar eu imi spuneam asta ci oamenii din jur, scoala nu devenise deja prima mea prioritate .A inceput sa se joace cu mintea mea, cu sufletul meu, cu inima mea, parca imi dadea droguri, incepuse sa puna stapanire pe mine. Usor , usor ,prin actiunile sale ma ditrugea, imi distrugea psihicul, devenisem dependenta de el, pana cand intr-o zi am zis stop, m-a durut dar stiam ca asa e cel mai bine. De ce sa stai cu un om caruia nu ii pasa? , de ce sa stai cu un om car pe dinafara e minunat, insa pe dinautru e gol ?
Dupa acea despartire eram deja distrusa, o dadeam pe distractii, bautura, nu mai eram eu , nu mai dadeam pe la scoala, viata mea era un haos adevarat si nu numai eu stiam asta ci toata lumea care ma cunostea cu adevarat, intrasem in niste anturaje in care si acei oameni isi puneau intrebarea , oare ce caut eu aici? ei stiau ca nu sunt ca ei , vroiam sa ii demonstrez ca viata merge si fara el , da , adevarat a mers fara el dar nu tocmai pe un drum corect, familia nu stia ce se intampla cu mine , m-am ascuns cat de bine am putut. Aceasta situatie nu a durat mai mult de doua saptamani , pana cand m-am bagat sub un dus rece de tot, si m-am trezit la realitate, m-am uitat in oglinda , am zis : asta nu sunt eu , ce se intampla ?
M-am imbrcat in acea zi , m-am aranjat putin , am hotarat sa ma alimentez corespunztor , sa fac putin sport, am devenit mult mai puternica, am luat cartile am inceput sa recuperez tot ce pierdusem in alea doua saptamani , cacia chiar daca plecam la scoala nu eram prea atenta. Usor , usor am inceput sa imi revin, chiar daca il mai purtam in suflet, insa am inceput sa lupt pentru mine, pentru viitoarea mea cariera.
Viata continua fara el, la inceput intr-un ritm destul de lent, dupa din ce in ce mai repede , au trecut luni in care nu mai auzisem nimic de existenta lui, lucru benefic pentru mine. Am redevenit acea adolescenta, doar ca mult mai puternica, mult mai ambitioasa, cu mai multa tarie de caracer, am realizat ca nu a reusit sa ma distruga, eu am evoluat spre bine, insa el a involuat din ce in ce mai mult, din cate am mai auzit nu prea a ajuns bine, Dumnezeu sa il ajute , nu doresc rau nimanui , insa mie nu imi mai pasa, insa poate va ajunge si el pe un pat de spital, sleit de orice putere, rugand cu disperare o sansa la viata, asteptand persoana care credea ca o iubeste , sa ii intoarca spatele in cel mai josnic mod, asa cum a facut el .
A trecut destul de mult timp, viata e mult mai frumoasa fara existenta si prezenta lui in ea, realizat ca defapt imi era doar mila de el, nu il iubeam , vroiam doar sa il ajut , asa cum incerc sa ajut pe toata lumea .
Astazi sunt mult mai puternica.
Dragi femei, tinere adolescente, vin cu acest mesaj catre dumneavoastra mai ales catre tinerele adolescente ce cred ca daca vor intalni un baiat va fi prima si ultima iubire a lor. Da ar fi frumos , dar tinerii din ziua de astazi s-au schimbat nu mai sunt cum erau prin anii , 70,80 .
Nu va lasati prada unor sentimente ce ar putea fi false, ocupati-va de voi, de viata voastra , de studii, de cariera, caci poate nu prea multe veti gasi acea tarie de caracter sa iesiti din acest intuneric , si o sa cufundati intr-o viata plina de iluzii, o viata ce va va distruge.
Vin cu un strigat catre voi, nu va lasati prada unor lucruri ce nu se merita si ma refer poate la multe tinere care au 14-15 ani, care inca nu realizeaza ce e dragostea adevarata, eu fiind mai matura am deschis ochii, mereu am fost cea mai puternica dintre toate prietenele mele , mereu le-am intins o mana de ajutor tututror ror tinerilor .
Iar notiunea unei dragoste adevarate ne o poate da o femeie cu copii, sotie si mama in acelasi timp, care a cladit o viata plina de iubire, iar acea femeie poate fi chiar propria voastra mama !
SUCCES !!!
Hei buna, am 20 de ani si ma cheama Antonie…
In fine astea sunt lucruri minore nu prea conteaza, Ema am citit articolu’ tau si sincer nu sunt de acord cu tine…De zici ca baietii nu mai sunt ca in anii 70/80. Inca nu am o relatie sa spun ca a mea este asa dar eu cred chiar vice versa despre femei, adica serios acuma eu unu chiar as vrea sa intalnesc o fata care sa ma iubeasca si sa o iubesc si sa ne trezim de dimineata sa ii duc cafeaua la pat si sa ii spun ca o iubesc in fiecare dimineata, dupa cateva ex-relatii am realizat ca nu cred ca se poate intampla asa ceva…
Nu mai exista acele fete care sa te iubeasca si sa le iubesti, nu mai sunt fetele ca alta data din ani 70/80 cum zici tu despre baieti…
Salut!
Da este adevarat si ce zici tu, in zilele noastre nici fetele nu mai sunt ca inainte, iti dau perfecta dreptate, tinerii din ziua de astazi sunt preocupati de chestii cum ar fi: cluburi, distractie si iar cluburi si tot asa. Putini isi mai dau interesul de a face o facultate, o cariera si de a mentine o relatie adevarata si sincera, lumea s-a intors cu susul in jos.
De obicei sunt si relații care se destrăma foarte ușor …Dar sunt si si relații foarte frumoase care nu cauta interes..Desi foarte rare , ele exista si sunt foarte frumoase .E frumos sa iubești cu inima :3
Consider că , până și cea mai pură iubire , cea mai simpla relație tot complicată devine , acum nu prea se mai iubește cu inima , nu prea se mai simte cu sufletul !