iubirea din copilarie…

0
2180

 

Buna seara..Nu stiu cum as putea incepe povestioara mea..Probabil cu o intrebare..:Voi credeti intradevar ca prima dragoste nu se uita niciodata?                                                                  O sa incerc sa dau timpul inapoi…Cam cu vreo 12 ani..Eram in clasa a 9-a..Intr-o seara,o prietena din cartier(de fapt ne salutam doar,sau schimam 2-3 vorbe),m-a invitat la o plimbare in oras..Fiind vara,asta adoram sa facem in fiecare zi.La un moment dat,opreste langa ea un taxi,cu muzica data la maxim..(la acea vreme era la moda…)In taxi era prietenul ei,un picut mai mic decat noi…Practic toti 3 eram copii..Ma rog,s-a oferit sa ne conduca acasa..Atunci l-am vazut pt prima oara..inalt,brunetel,un scumpel..:) Cred ca atunci a fost momentul in care m-am indragostit de el..prima vedere..:(
Bineinteles ca nu am spus nimik,ci doar am ascultat.Prietena mea mi-a marturisit ca nu prea se intelege cu el,ca nu ii mai place nu stiu ce,si ca de fapt crede ca se vor desparti.Nu parea prea afectata,ce-i drept.                                                                   

 

La nici 2 sapt,am iesit cu niste treaba in oras,si deodata opreste acelasi taxi langa mine.(am uitat sa mentionez ca X se plimba de dimineata pana seara cu acel taxi,si avea oarecum o prietenie cu acel taximetrist,care s-a dovedit a fi un nenorocit)…Cum ziceam,opreste taxi langa mine si se ofera sa ma duca acolo unde aveam treaba.Initial am refuzat,dar a insistat asa ca am acceptat.Mi-a zis ca X s-a despartit de prietena mea,si ca daca vreau,poate sa ma ajute sa ii atrag cumva atentia..dar ca ,daca reuseste,o sa ii raman datoare…    Nu stiu ce i-a zis si ce au discutat,ca nici dupa vreo 5-6 zile ma pomenesc cu x in cartier.ma cauta… Am inceput sa iesim impreuna,si cred eu ca a fost superb..Am avut si momente comice,cateva tentative de a face dragoste,bineinteles esuate:)) .In fine,am dus-o asa cam un an..Intre timp,domnul taximetrist a inceput sa isi ceara drepturile..De fapt,datoria mea catre el era sa ma culc cu el:(  Asa gandise el.. Nu stiu cum sa zc,din fericire sau din pacate il am pe acel vino incoa care atrage barbatii..Si ii atrage intr-un mod de acu disperant..Bineinteles ca l-am refuzat o data,de 2,de 5…atunci si-a pierdut rabdarea si m-a amenintat ca daca nu vreau,sa imi iau adio de la X..Pe moment am zis ca va fi imposibil..si totusi..                       

 

Intalnirile noastre s-au rarit,iar atunci cand eram impreuna taximetristul facea niste glume de imi venea a plange:(..L-am rugat pe x sa renuntam la taxi,sa ne plimbam..30 min daca era cu mine,preferam un parc,ceva. Dar el nu intelegea de ce vreau asta..I-am zis,dar nu m-a crezut..A crezut ca glumesc….                                               

 

Si uite asa,incet incet a disparut din viata mea..La acea vreme nu aveam tel mobil,era un pic greu sa dau de el..Mai bine zis el de mine,ca el avea:D ..Au trecut luni bune,mai bine de jumatate de an..nimik..                                                               

Ne-am intalnit intamplator,cu vreo 3 zile inainte de ziua lui. Era cu alt taxi in ziua aia..M-a invitat la party,ca si cum nimik nu s-ar fi intamplat intre timp..Am mers bucuroasa..Ne-am simtit super ok..din pacate acea seara a fost ultima pt noi..Imi aduc aminte totul,ca si cum ar fi fost ieri…A fost altfel,mai afectuos.Mai,nu stiu cum sa zic…M-a dus acasa spre dimineata si..asta a fost:(                                                    

  Am incercat mereu sa imi explic ce s-a intamplat..Poate am gresit eu cu ceva,poate..nu stiu.  Pe de alta parte,eram copii…                      

  Dupa un an cred,am abandonat tot..si m-am casatorit..Nu aveam nici macar 18 ani..Si am plecat din tara.In tot acest timp,ma tot intrebam ce face,pe unde o fi..Daca e bine,fericit..Multe multe intrebari.  am inceput sa sun acasa,la el..Vb de fiecare data cu mama lui..O intrebam de el,imi zicea ca e bine si atat..Plecase din oras,sa isi continuie studiile in alta parte a tarii..Niciodata nu a vrut sa imi dea nr lui de tel sa il sun,iar eu nu puteam sa il las pe al meu.eram casatorita:(  Acu vreo 3 ani,am intrat si am scotocit toate siteurile de socializare..aveam o speranta..Tin sa mentionez ca relatia cu sotul nu prea mai mergea,din mai multe motive..Nu ca as fi fost eu de vina..dimpotriva.  Dupa cateva cautari am zarit o poza….era el..Cred ca am stat mai bine de o ora si l-am privit…Nu se schimbase..adica na,a devenit barbat..dar cu acceasi privire dulce…Doamne,cred ca nu l-am putut uita in toti acesti ani… Am evitat sa intru in discutie cu el..Nu stiam cum va reactiona,daca ma va recunoaste..Nu stiam daca o sa vrea sa vb cu mine..El sa ma gaseasca era imposibil..Imi pusesem numele de dupa casatorie..                                                             

Si totusi,mi-am calcat temerile si am intrat in vb cu el..Nu are rost sa va relatez primele discutii..La inceput tematori,vb doar banalitati..apoi,incet incet ne-am adus aminte de noi..Am lamurit de ce ne-am despartit..Mi-a zis ca intr-adevar,taximetristul nu era usa de biserica…Intre timp a murit de cancer.Era tanar,dar cred ca l-au ajuns blestemele mele:D .Nu sunt rea,sau cine stie..Nu vreau sa va faceti impresie negativa despre mine..Doar ca l-am urat atat de tare incat cred ca primul meu impuls cand am aflat ca a murit a fost sa ma bucur..                                                                               

Ideea e ca acum,momentan eu si sotul locuim separat..Am fost in prag de divort,apoi am lasat-o balta..Iar X m-a invitat la el…Practic toti 3 suntem in tari diferite…                                                                 

As alerga intr-un suflet la X,cu primul avion..Dar ceva ma retine…nu stiu,daca e doar amintirea care ma impinge de la spate,daca e doar dorinta de a-l vedea dupa atatia ani..sau daca e intr-adevar dragoste curata?? Bineinteles ca nu astept de la X sa ne casatorim,sau stiu eu ce..Nu..As vrea sa decurga totul normal,sa ne cunoastem,caci am pierdut multi ani..Avem multe de recuperat…Mi-e dor de saruturile lui dulci cu gust de ciocolata..Mi-e dor de el….Exact cum zice si X ,daca am fi avut atunci mintea de acum,lucrurile ar fi stat altfel…                 

Dar cine stie,poate asa a trebuit sa fie..Poate intr-un final vom fi impreuna…fericiti..

 

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.