Povestea mea…povestea mea incepe in urma cu 5 ani..Nu aveam 15 ani impliniti. Ne cunosscusem cu 2 ani inainte, am fost impreuna 2 saptamani si atat. Destinul a vrut sa ne reintalnim,dar de data aceasta sa fim impreuna mult mai mult.
In toti acesti 5 ani petrecuti langa el,am invatat multe. Am crescut langa el, practic am devenit femeie langa el:).Aveam o relatie frumoasa, ne iubeam si asta conta.
Credeam ca vom ramane o vesnicie impreuna, ca suntem suflete pereche. Visam sa avem 2 copii, o fetita cu ochii lui albastri, si un baietel cu ochii mei verzi…visam o nunta, o familie. Visam impreuna. Ma simteam cu parintii lui ca si cum ar fi fost ai mei… da…
De ceva timp..a inceput sa isi piarda increderea in mine. Asta a fost motivul despartirii noastre( am mai avut multe alte despartiri sau tentative de desp)..Ca eu il mint, ca sunt ascunsa, ca il jignesc…ca m-am schimbat.. Nu ma simt vinovata cu nimic. Nu am fost ascunsa fata de el nu l-am jignit..L-am iubit si il iubesc cu tot sufletul meu.
Au trecut 3 sapt de cand suntem desp… am petrecut un craciun singura..fara persoana pe care o iubesc lg mine.. Sufletul meu nu a rezistat si azi..l-am sunat..macar pt a-i auzi vocea…cum a raspuns l-a telefon m-a bufnit plansul…il iubesc si ma doare ca nu e langa mine. Am vorbit fara ca situatia dintre noi sa se rezolve.. I-am spus ca il iubesc cu tot sufletul meu..dar el are aceeasi parere..
Ma simt teribil de rau..singura…nefericita. Sa-l uit pe el, inseamna sa uit ultimii 5 ani din viata mea. A fost si este iubirea vietii mele. Nu ma vad langa altcineva. Nu mai am liniste, nu imi pot gasi locul. Nu stiu ce imi va rezerva viitorul. Sper sa imi gasesc linistea sufleteasca, pt ca in ritmul asta nu stiu unde voi ajunge. Mereu stresata..plang in fiecare seara..ziua incerc sa fiu ok pt familia mea..e greu. Azi din convorbirea noastra..am inteles ca orice ar fi..asa vor ramane lucrurile…despartiti. Ne iubim in continuare..dar despartiti…
V.am scris aceasta poveste cu lacrimi siroaie pe obraz… Nu doresc nimanui sa sufere din dragoste, desi e aproape inevitabil.
este foarte trist ce scri ,dar nu uita un singur lucru trebuie sa treci peste astea ,decat sa iti scartie relatia mai bine singura acum sI nu vei regreta mai tarziu…
Imi pare rau ca nici unul dintre voi nu a facut primul pas… 🙁 dar intr-o zi iti vei gasi adoua jumatate la mine cu prietena mea aproape e la fel.. numai ca suntem impreuna dar parka suntem ca ciinele cu mitza dar ne iubim tare.