IUBIRI DE LUT, IUBIRI DE JOI!…

0
159

IUBIRI DE LUT, IUBIRI DE JOI!... 1

 

Iubiri de lut, iubiri de joi!…

V-am frământat în cocă neagră!
Voi aţi fugit în frunza de trifoi
şi v-aţi ascuns, nu vă sunt dragă!

Iubiri de lut, iubiri de joi!…

V-am închinat o piramidă
din săptămâni cu şase zile!
E lunea începutului de veac
când ţinem postul negru, cu pastile…
În trup, zidim bucăţi de cărămidă,
din marţi şi miercuri naştem dans în doi
şi, neiubind, renaştem în oglindă
doar jumătăţi de cioburi fără leac!

Chiar în vârf de piramidă
stă un semn de întrebare…
Una, doar!
O cărămidă,
poate fi scară spre soare?

Aştept iubiri de joi să vină
cu jumătăţile de lacrimi!
Feştile stinse au în mână
şi jumătăţi de patimi…

Se bate o cadenţă în stil milităresc,
pe muzici în surdină, pe tril de ciocârlii!
Încerc să intru în ritm, un pas… să nu greşesc!
Nu-mi pot permite riscul ca tu să nu mai vii!

Luni, marţi, miercuri, vineri, sâmbătă, duminecă…
Asta-i muzica din noi!
Şi…
Trompete vechi, pierdute,
gândesc că ne vindecă.
Dar…
Dorind a ţine ritmul,
au greşit ziua de joi!

Cum?
Spre vârf de piramidă,
scara urcă sau coboară?
Adevăr eşti în oglindă!
Şi…
Te întreb:
O să mă doară?

Scară…
Ştiu şi eu că înseamnă
cel puţin din două trepte!
Astfel,
gândul mă îndeamnă
să bat joia în perete!

Eşti adevăr?
Sau…?
Eşti minciună?

Eşti suflet cald?
Sau…?
Sloi de gheaţă?

Eşti curcubeu după furtună?

… Luceafăr făr’ de dimineaţă?

Eşti zâmbetul de nou-născut?
Eşti zbor de fluturi rătăciţi?
Eşti întuneric renăscut?

… Durerea nopţii strânsă în dinţi?

Eşti primul nor sinucigaş?
Eşti ghimpe răsărit în talpă?
Eşti zeu de foc
(mereu codaş!)
ce uiţi să îmi dai un strop de apă?

Eşti lumea mea?
Eşti lumea noastră?
Eşti Universul împăiat?
Eşti nemurire la fereastră?

… Iubirea ce m-a mângâiat?

Iubiri de lut, iubiri de joi!…

Pe scară, urcă demoni (mii!),
dar scara-i spre mormânt întoarsă…
E vinerea, prea blândă, rea
când ne atinge vârf de piramidă arsă,
căci morţii ştiu a ne şopti
de focul ce se-aprinde în noi
şi, neiubind, renaştem în făclii
doar jumătăţi de aştri, nu o stea!?

Feştile stinse ieri, în noi,
aşteaptă un colac la poartă…
E sâmbătă şi… lumea de apoi
ne zvârle un colac de soartă.

Întinde mâna, chip străin,
şi nu pleca spre înălţimi!
Astăzi, voi fi şi eu hain!
Îi voi ruga pe heruvimi…

Să îţi dea un strop de înţelepciune!
Să îţi ia din doruri, din tăciune!
Să îţi dea lumină, felinar!
Să mergi cu mine, la altar!

Şi…
În ziua sfântă de odihnă,
să ne iubim în tihnă!
Iubiri de joi, iubiri de lut!…

V-am încălzit în palma-mi rece!
Voi…
Aţi fugit!
Şi…
V-am pierdut
în clipe de argint ce iarăşi vor să plece!…

Iubiri de lut, iubiri de joi!…

Voi…
Stele căzătoare
ce s-au desprins, pe rând, din noi…
În semn de răzbunare!
(08.07.2015)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.