Buna..Povestea mea e destul de trista in sensul ca am trait doar iubiri imposibile,o sa incerc sa rezumez.Cu primul am stat 3 ani si ne-am iubit din tot sufletul insa mama mea nu a fost de acord cu aceasta relatie pt ca el provenea dintr-o fam.slaba si fara sa aiba niste studii, si ne-a facut viata imposibila dorindu-mi sa nu ma fi nascut sau sa mor.O iubire ca-n filme..urmariri,cautari in tel,calculator,amenintari ca ca face plangere la politie el fiind mai mare(eu minora pe atunci).In fine un cosmar din care ma temeam ca o sa innebunesc de atata suferinta.Pe clasa a 12 a m-am desp de el pt ca nu mai suportam teroarea la care ne supunea mama zi de zi si s-a cam terminat si iubirea din cauza certurilor frecvente tot din cauza mamei.Abia apoi au inceput cu adevarat deceptiile,depresia si suferinta.Fiind frumoasa aveam multi pretendenti insa cu intentii ascunse.
Cel mai bun prieten al meu a incercat sa ma seduca dorind doar sa se culce cu mine.(desi avea prietena).Fiind vulnerabila dupa o relatie incheiata mi-am pus alinarea in el si am suferit cand am vazut ce intentii are.O luna mai tarziu a aparut el..baiatul perfect dupa care am fost practic obsedata,2 saptamani perfecte in care eram in rai de fericire ca in sfarsit nu mai trebuie sa ma ascund de parinti si de lume.Dupa care a aparut deceptia…facea parte dintr-o familie in care fratii si tatal au trecut prin inchisori el si mama lui fiind distrusi.Desi era extraordinar de frumos,de destept,de inteligent si de perfect mamei nu i-a pasat si m-a obligat sa-l las.Insa dupa 2 zile ne-am impacat iar pt ca il doream prea mult,mi-a intrat in suflet in doar 2 sapt pt ca era omul pe care l-am visat toata viata.Am stat 4 luni si ne-am despartit din certuri aiurea,stiind ca de ma prinde mama cu el e in stare sa ne omoare la propriu vorbind n-am miscat un deget sa ne impacam desi plangeam dupa el in fiecare zi.A aparut un al treilea singurul care ma putea face sa-l uit pe anteriorul.Era ceva deosebit la el insa nici de data asta n-am putut fi fericita nici cu acesta pt ca era mai mic la inaltime ca mine,chestia asta m-a dat peste cap.
Au urmat luni intregi de suferinta,depresie,obsesie,lacrimi,am fost doborata.Incet incet m-am “vindecat” dar acum a aparut un alt individ care pot sa zic ca mi-ar placea si dupa ce mi-am facut iluzii mi-a spus verde in fata ca are prieten de mult si ca tot ce vrea e sa se distreze.Nu-mi vine sa cred ca pot avea atata ghinion,si ca desi caut consolare peste tot,visez tot la frumosul meu (cel cu care am stat 4 luni). Cateodata ma intreb daca exista cineva pe lumea asta si pentru mine…
Buna,citeste putin si povestea timpul vindeca multe…,personajul principal sunt eu,viata e ciudata uneori,sti dar nu trb sa te dai batuta niciodata,si eu am trecut prin multe si eu mi-am pierdut speranta de multe ori….dar nu uita dupa furtuna vine soare,va veni si soarele dar nu iti pierde speranta,gandestete ca undeva in lumea asta e un baiat care e doar al tau care te astepta un baiat perfect care sa ii placa atat mamei ate cat si tie si vei fi fericita,poate ca inca nu e momentul sa il cunosti dar cu siguranta exista…..asa ca,capu sus fi optimista si pana la urma zambetul va rasari pe chipul tau…daca te mai pot ajuta cu un afat uite si adresa mea de mess:alexdan_4u2007…